Curtea Constituţională a decis că împiedicarea funcţionării autorităţilor publice poate fi considerată "faptă gravă" de încălcare a legii fundamentale, dar, în opinia mea, nu a aplicat acest principiu la propria analiză a cazurilor concrete pentru care a fost sesizată. Astfel, potrivit Avizului Consultativ publicat în Monitorul Oficial, "Curtea reţine că pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice". Curtea a mai decis că, din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările sale dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivă a acestuia, cu scopul în care a comis fapta. Să vedem cum a interpretat Curtea refuzul preşedintelui "de a prezenta în Parlament Strategia naţională de apărare a ţării, în termen de 6 luni, aşa cum îl obligă prevederile art. 65 alin. (2), lit. f) din Constituţie şi art. 5 din Legea nr. 473/2004", faptă care îi era imputată lui Traian Băsescu în actul de acuzare formulat de PSD. Ei bine, Curtea a conchis că refuzul preşedintelui nu reprezintă o încălcare a Constituţiei. În primul rând, judecătorii au invocat faptul că CSAT a dezbătut, la 17 aprilie 2006, Strategia de Securitate Naţională. Or, în cauză nu era Strategia de Securitate Naţională, ci cea de Apărare. În plus, Curtea nu a ţinut seama de împrejurarea că Ordonanţa nr. 52 din 1998 privind planificarea apărării naţionale a României care reglementa existenţa Strategiei de Securitate a fost abrogată în mod expres de către Legea nr. 473/2004. Prin urmare, însuşi faptul că preşedintele a propus o Strategie de Securitate prevăzută de o ordonanţă abrogată poate fi considerată cel puţin o scăpare a şefului statului. Singurul act normativ care mai conţine o referinţă la Strategia de Securitate este Legea 415 din 2002, privind organizarea şi functionarea CSAT, act amendat însă de Constituţia din 2003 şi de Legea 473 din 2004 care vorbesc numai despre Strategia de Apărare. Apoi, Curtea a afirmat că preşedintele României a trimis Parlamentului Strategia Naţională de Apărare a Ţării la 29 martie 2007. Judecătorii nu au observat că documentul a fost remis Legislativului după ce Curtea fusese sesizată în privinţa suspendării. Mai mult decât atât, termenul impus preşedintelui de Legea 473/2004 este de şase luni de la preluarea mandatului. Între şase luni şi doi ani este o diferenţă. Dar aspectul cel mai important ignorat de Curte este tocmai cel al efectelor refuzului preşedintelui de a se conforma rigorilor legale. Astfel, pe baza Strategiei de Apărare, Guvernul este obligat să elaboreze Cartea Albă a Apărării Naţionale. Iar cele două documente fundamentează Strategia Militară a României care cade în sarcina Ministerul Apărării. Ultima Strategie militară a ţării, documentul de bază al Armatei, datează din 20 aprilie 2000, când România nu era nici măcar stat membru NATO, realitate care nu generează nici un frison pe spinările judecătorilor Curţii Constituţionale. Este evident că actuala Strategie militară este perimată. Nu este vorba numai despre integrarea României în structurile euro-atlantice care a făcut caduc efortul statului român de a se apăra singur, ci şi despre evoluţiile mediului internaţional de securitate începând cu atacurile de la 11 septembrie 2001 şi războiul global împotriva terorismului în care Bucureştiul s-a implicat. Nu numai modificarea mediului de securitate intern şi extern impune actualizarea Strategiei militare. Aceasta este prevăzută expres de legile ţării. Dealtfel, documentul nu mai există nici măcar pe site-ul MAp, fiind probabil considerat depăşit. Prin urmare, din cauză că preşedintele nu a trimis Parlamentului în termen Strategia naţională de Apărare, Guvernul a fost împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia referitoare la conceperea Cartei Albe a Apărării, după cum şi MAp a fost în imposibilitate de a-şi îndeplini sarcinile. Chiar şi "Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025", act nesecret datat 2006, care poate fi consultat pe pagina virtuală a Ministerului Apărării, face trimitere la aceeaşi Strategie Militară inexistentă. Guvernul şi MAp sunt autorităţi publice. Este securitatea naţională o valoare? A fost aceasta vătămată? Au fost împiedicate instituţiile să funcţioneze? Încercaţi să răspundeţi singuri.