Politicienii români, presa, opinia publică s-au cam obişnuit cu ieşirile publice periodice ale preşedintelui Traian Băsescu în stilul care l-a consacrat, care creează valuri puternice, furtuni şi uneori chiar fenomene mai intense, dar care până la urmă se pierd într-o mare liniştită. "Stilul Băsescu" este cunoscut şi datorită vechiului comandant de navă ajuns în fruntea ţării. Îmbrăcând haina prezidenţială, Traian Băsescu şi-a păstrat însă obiceiurile. Ceea ce s-a schimbat este percepţia faţă de ceea ce face şi mai ales ce spune acesta. Una este când liderul unui partid din opoziţie acuză guvernanţii de corupţie şi alta este când şeful statului vorbeşte de grupurile de interese care roiesc în jurul miniştrilor pe care el i-a numit în funcţie. Una este când un om politic aflat în cursa electorală pentru Preşedinţie susţine că puterea a încheiat contracte dezavantajoase ţării pentru a câştiga bunăvoinţa cancelariilor occidentale şi alta este când preşedintele în funcţie pune la îndoială corectitudinea unui contract de privatizare. Una este când primarul marginalizat de un consiliu local ostil cere votul cetăţenilor pentru a obţine consilieri cu care să poată colabora şi alta este când şeful statului anunţă că va organiza un referendum pentru ca poporul să-i dea un altfel de Parlament. Este cu totul altceva să vorbeşti de la nivelul celei mai înalte funcţii în stat. Cuvintele unui preşedinte sunt mult mai importante, întrucât cel care le rosteşte este beneficiarul de drept al celor mai importante informaţii. De altfel, de când s-a instalat la Cotroceni, Traian Băsescu a susţinut în mai multe rânduri că este "cel mai informat om" din România. Este şi normal. Preşedintele dispune de un aparat de consilieri şi de informările serviciilor secrete şi al tuturor instituţiilor din sistemul naţional de siguranţă naţională, apărare şi ordine publică. Prin urmare, atunci când preşedintele exprimă un punct de vedere, toată lumea presupune că afirmaţiile sale au o bază solidă. Bombă aruncată din New York Aşa s-a întâmplat şi în cazul celei mai recente bombe aruncate de Traian Băsescu pe piaţă tocmai de la New York: referendum consultativ pentru trecerea la Parlamentul unicameral, iar în cazul unui rezultat favorabil să se şi modifice Constituţia în acest sens, pentru că politicienii - atât de la putere, cât şi de la opoziţie - nu ar avea curajul să se opună voinţei electoratului. Anunţul său a generat imediat reacţii din partea partidelor. PSD a revendicat paternitatea ideii, PD în frunte cu juristul Emil Boc a prins-o din zbor şi şi-a declarat imediat susţinerea totală (la fel ca în cazul oricărei propuneri venită de la Traian Băsescu), PNL a respins-o, la fel şi UDMR, PRM a criticat-o vehement. De aproape o săptămână ideea a fost întoarsă pe toate părţile şi au apărut şi câteva scenarii privind posibile intenţii ascunse în spatele propunerii. Nimeni nu a verificat însă dacă ideea este fezabilă, pentru că nimeni nu şi-a pus problema că şeful statului ar susţine cu tărie ceva ce nu poate fi realizat, potrivit reglementărilor constituţionale şi legislative actuale. Ba chiar, pentru a face primul pas prevăzut de Constituţie pentru demararea procedurilor de organizare a unui referendum, Băsescu a şi invitat partidele parlamentare la consultări pe această temă - chiar dacă a lăsat să se înţeleagă că nu va ţine neapărat cont de punctele de vedere ale acestora. Băsescu temperat de Năstase Însă, vajnicul adversar al lui Traian Băsescu, preşedintele executiv al PSD, juristul Adrian Năstase, şi-a făcut temele şi a explicat, luni, într-o conferinţă de presă, că preşedintele ţării are o problemă în atingerea acestui obiectiv: legea nu-i permite să organizeze un referendum pentru schimbarea Constituţiei înainte ca un proiect legislativ de revizuire a acesteia să fie adoptat de Parlament. Conform articolului 90 din Constituţie, "preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional". Iar "problemele de interes naţional" sunt definite clar în Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi nici una dintre acestea nu se referă la Parlament. Indiferent de avantajele sau dezavantajele Parlamentului unicameral, problema o constituie argumentele legale pe care s-a bazat preşedintele Băsescu atunci când a anunţat că va convoca un referendum consultativ pe această temă. Un preşedinte nu poate să aibă cunoştinţe din toate domeniile. Dar un preşedinte bun este cel care are o echipă de consilieri buni, experţi în diferite domenii şi capabili să-i ofere informaţiile necesare. Şi-au făcut treaba consilierii preşedintelui în acest caz? Dar în altele? Până acum, Traian Băsescu a susţinut, mai ales atunci când a vorbit despre corupţie şi grupuri de interese, că deţine probe în sprijinul afirmaţiilor sale, pe care încă nu le-a prezentat. În aceste situaţii aparatul care lucrează pentru el a funcţionat bine? Oricum, indiferent de ceea ce se întâmplă în birouri, când şeful statului face anumite afirmaţii înseamnă că îşi asumă întreaga responsabilitate pentru acestea. Însă întrebarea rămâne: pe ce se bazează preşedintele Băsescu?