De la "Să trăiţi bine!" la... "Mai trăiţi?" Critici susţinute la adresa premierului şi Guvernului, urmărirea perseverentă a declanşării anticipatelor, scandaluri provocate prin reforma Justiţiei şi a politicului, lupta anticorupţie şi o abordare externă nelipsită de curaj sunt reperele primului an de mandat al preşedintelui Traian Băsescu. "Sunt perfect", s-a caracterizat la un moment dat, mai în glumă mai în serios, Traian Băsescu, dar rămâne de văzut dacă acţiunile sale vor avea o finalitate şi dacă stilul "one man show" care l-a consacrat şi care i-a adus victorii politice va fi de bun augur pentru un preşedinte sau către sfârşitul mandatului vom asista doar la "experimentul Băsescu" la Preşedinţia României. Anticipate, că-s mai bune decât toate! Una dintre temele favorite ale preşedintelui a fost cea legată de anticipate, pe care ulterior a abandonat-o, considerând-o nerealizabilă. Încă dinainte de formarea Guvernului, Băsescu a atras atenţia că se va întoarce la popor dacă nu-şi va putea îndeplini mandatul. El a explicat că vrea anticipate imediate, pentru a scăpa de “soluţia imorală” numită PUR. Dincolo de opţiunea în favoarea anticipatelor, Băsescu şi-a făcut cunoscută părerea despre PUR, partid pe care îl îndemnase, cu câteva săptămâni înainte, să se alăture Alianţei pentru formarea Guvernului. La negocierile pentru desemnarea premierului, şeful statului a discutat doar câteva minute cu umaniştii. Voiculescu a afirmat ulterior că preşedintele l-a rugat să participe la guvernare. Băsescu i-a răspuns că în vocabularul său nu intră cuvântul "te rog". Preşedintele a anunţat public că s-a înţeles cu premierul Călin Popescu Tăriceanu să se organizeze alegeri anticipate, dacă nu se va îndeplini programul de guvernare, deşi primul-ministru nu vorbise niciodată public despre acest lucru. Înţelegerea despre care vorbea preşedintele a fost de două ori respectată şi de tot atâtea ori încălcată de Tăriceanu. Neştiind însă ce avea să-i rezerve premierul, Băsescu făcea calendarul anticipatelor încă din februarie. El spunea atunci că alegerile ar trebui organizate cel târziu în mai-iunie. Mai mult, preşedintele făcea şi distribuţia rolurilor în preconizata campanie electorală. Port-drapelul urma să fie Theodor Stolojan, iar pe Tăriceanu îl liniştea promiţându-i că va rămâne premier. Şovăielile din primăvară ale premierului l-au determinat pe Băsescu să amâne “momentul optim” pentru anticipate, spre toamnă. Lucrurile s-au precipitat după ce Curtea Constituţională a respins unele texte din legile reformei în Justiţie, Tăriceanu acceptând, în cele din urmă, să demisioneze şi să se facă anticipate. Situaţia s-a pliat pe planurile preşedintelui, care l-a asigurat pe liderul PNL că va fi numit de două ori premier interimar. Tăriceanu nu a vrut să-şi rişte funcţia şi a renunţat la demisie, iar Băsescu şi-a declarat public nemulţumirea. A venit scenariul la indigo al celei de-a doua demisii, urmată, de asemenea, de răzgândirea premierului, care a motivat că nu poate renunţa la post, dat fiind că ţara trece prin momente grele, referindu-se la inundaţii. Indignat de nehotărârea celui pe care l-a pus în fruntea Executivului, preşedintele a subliniat că rămâne un susţinător al anticipatelor, care ar putea avea însă loc abia după 1 ianuarie 2007. Ulterior, el a recunoscut că în vară a vrut demisia Guvernului Tăriceanu nu pentru că ar fi fost incompetent, ci pentru a se putea organiza anticipate. După campania electorală, potopul... Consecvenţa cu care a pledat pentru anticipate nu s-a regăsit şi în realizarea unora dintre promisiunile electorale. Din primele zile ale mandatului, Băsescu le-a cerut ziariştilor să uite declaraţiile sale din campanie, legate de redeschiderea unor capitole de negociere cu UE. În plus, preşedintele a rămas dator chiar şi legislaţiei ţării, cu prezentarea în Parlament a Strategiei de securitate naţională, pe care ar fi trebuit să o facă publică în primele şase luni de mandat. Abia la şedinţa CSAT din decembrie s-a analizat acest document, urmând să fie trimis Parlamentului, conform spuselor preşedintelui, la începutul anului viitor. Propriile restanţe nu l-au împiedicat pe şeful statului să-şi facă un obicei din a-l critica pe premier de câte ori i s-a oferit ocazia. Primul episod s-a consumat imediat după ce l-a numit în funcţie, atunci când i-a cerut ca programul de guvernare să reflecte imediat angajamentele electorale. Şeful statului şi-a început mandatul avertizând că va fi cel mai exigent cenzor al echipei guvernamentale, iar foştilor colegi de Alianţă le-a atras atenţia să nu li se urce puterea la cap. Pentru a fi mai convingător, el a spus că va folosi şi dosare SRI pentru demascarea demnitarilor corupţi. A făcut-o câteva luni mai târziu, când a declarat că există note informative ale SRI privind grupurile de interese din jurul Guvernului. Tăriceanu fusese însă pus în gardă la începutul lunii martie, când Băsescu i-a transmis că s-a încheiat “luna de miere” dintre ei şi că are deja unele “insatisfacţii” faţă de activitatea Executivului. Acest lucru s-a văzut atunci când preşedintele, şi nu premierul, a anunţat primele schimbări la nivelul Guvernului. El a invocat mai multe motive, ultimul fiind legat, la vremea aceea, de proasta gestionare a problemei inundaţiilor. Lunga vară fierbinte Miezul verii a adus cele mai fierbinţi atacuri la adresa premierului şi a “grupurilor de interese din jurul Guvernului”. Băsescu a susţinut că Tăriceanu a renunţat la anticipate după ce s-a întâlnit cu un om de afaceri, cu un important ziarist şi cu un reprezentant al unei companii internaţionale de ţigări. Ironia face că afirmaţia a venit la câteva zile după ce preşedintele şi premierul au apărut la televiziuni dansând pe aceeaşi terasă de pe litoral. Şeful statului i-a cerut premierului să facă echipă cu el şi nu cu cercuri din afara Guvernului, în combaterea corupţiei din sănătate, vămi, domeniul energetic şi cel petrolier. Încercând să pareze unele dintre “loviturile” fostului tovarăş de campanie, Tăriceanu a explicat că cercurile din afara Guvernului la care se referea preşedintele sunt, de fapt, grupuri de lobby, existente în orice ţară. Băsescu însă a continuat să atace, atenţionând că există diferenţe între lobby şi trafic de influenţă, acesta din urmă fiind pedepsit de lege. Pe lângă suspiciunile de corupţie în unele domenii, Băsescu a lăsat să transpară din declaraţiile sale şi o neîncredere în structura politică a echipei guvernamentale. Astfel, după încheierea unui protocol al coaliţiei, în august, şeful statului a declarat că vrea să creadă că documentul va fi respectat. Publicarea Raportului de ţară a fost o nouă ocazie pentru preşedinte de a spune că va veghea să nu se instaleze grupuri de interese în jurul Guvernului. De asemenea, la primirea scrisorii de avertizare a UE, din noiembrie, Băsescu a ţinut să sublinieze că Guvernul nu a dat curs până la acea dată cererii sale din iunie privind schimbarea şefilor de birouri vamale şi elaborarea unei noi legi a achiziţiilor publice. Ultimul episod, dar poate şi cel mai cinic, al războiului dintre palate, s-a consumat odată cu învestirea noului ministru al Educaţiei. Băsescu a precizat atunci că tot timpul a vorbit despre un Guvern performant şi că nu a clasificat vreodată prim-miniştrii din perioada postrevoluţionară. Hai la lupta cea mare! Lupta anticorupţie şi funcţionarea Justiţiei sunt două subiecte la care Băsescu a făcut referire, anul acesta, de cel puţin atâtea ori cât s-a dus la podul de la Mărăcineni. Preşedintele şi-a început mandatul în forţă, cerând instituţiilor abilitate să colaboreze eficient pe acest segment. El le-a garantat chiar protecţia sa celor implicaţi în lupta anticorupţie. Poliţiştilor le-a cerut să iasă de sub influenţa politicului şi să renunţe la jocul de-a eficienţa, iar ofiţerilor MAI le-a dat un termen de şase luni pentru a demonstra că-şi fac treaba, altfel urmând să fie schimbaţi. De-a lungul anului au fost, într-adevăr, schimbaţi mai mulţi poliţişti şi procurori, însă, în toamnă, Băsescu s-a arătat din nou nemulţumit cu ceea ce s-a făcut în combaterea marii corupţii. Băsescu a dat asigurări, după formarea Guvernului, că nici un secretar de stat de la Ministerul Justiţiei nu va proveni din partidele politice. El le-a cerut procurorilor să demisioneze dacă nu se pot angaja în ceea ce trebuie făcut pentru ca România să nu se transforme într-o ţară de tip mafiot. După o şedinţă extraordinară a Executivului, preşedintele a declarat că nu va permite "o justiţie independentă în corupţie şi ineficienţă”. A avertizat că există procurori care îi informează pe inculpaţi să nu vină la PNA şi le-a cerut membrilor CSM să-şi asume responsabilitatea reformei Justiţiei. Atitudinea unora dintre reprezentanţii CSM a fost interpretată de şeful statului ca “dispreţ şi reticenţă” faţă de schimbare. Ulterior, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, susţinută public de preşedinte, a intrat în conflict deschis cu şeful CSM, Dan Lupaşcu. Aceeaşi lipsă de consecvenţă a fost sesizată şi în legătură cu ultimatumul de şase luni dat de Băsescu, după preluarea mandatului, instituţiilor statului cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale, ordinii publice şi justiţiei. La expirarea termenului, prea puţine schimbări importante avuseseră loc. Lupta cu corupţia a fost însă una din piesele de rezistenţă ale politicii interne a preşedintelui, în primul an de mandat. Deşi a dorit să pozeze într-un cavaler al dreptăţii, Băsescu s-a încurcat de multe ori în declaraţii când a venit vorba de propria avere. Pe lângă dosarul Flota, a existat şi subiectul casei din Mihăileanu despre care a acceptat să vorbească abia după ce presa “ticăloşită” a dezvăluit că fi existat unele nereguli în cumpărarea acesteia. El a explicat că a dobândit legal acea locuinţă, dar a cerut AFI să-I anuleze contractul de vânzare-cumpărare, iar RA-APPS, să-i repartizeze o locuinţă la care avea dreptul, în calitate de şef de stat. Acuzat în continuare de presă, pe acest subiect, Băsescu s-a apărat, spunând că jocul care se face pe tema casei din Mihăileanu este incorect. O radiografie concisă a activităţii şefului statului în primul an de mandat arată un preşedinte-jucător extrem de prolific în adunarea capitalului de imagine şi dur faţă de foştii tovarăşi de campanie. Băsescu nu şi-a dezminţit nici renumele de om al crizelor, unele dintre acestea provocându-le chiar el pentru a găsi apoi rezolvări, iar pe altele încheindu-le cu declaraţii contrare celor iniţiale. Totuşi, el a orientat mersul politicii interne şi a avut abordările atipice în relaţia cu cancelariile străine. Acţiunile lui Traian Băsescu arată un preşedinte capabil să ţină continuu sub tensiune viaţa politică internă şi care încearcă să facă acelaşi lucru pe plan extern. "Sunt perfect", s-a caracterizat la un moment dat, mai în glumă mai în serios, Traian Băsescu, dar rămâne de văzut dacă acţiunile sale vor avea o finalitate şi dacă stilul "one man show" care l-a consacrat şi care i-a adus victorii politice va fi de bun augur pentru un preşedinte sau către sfârşitul mandatului vom asista doar la "experimentul Băsescu" la Preşedinţia României.