Recent s-au desfăşurat, la Tuşnad, cursurile Universităţii de Vară. Cu acest prilej, toate tezele şi prelegerile susţinute de liderii UDMR participanţi şi de invitaţii speciali ai acestora din Ungaria au fost rostite în limba maghiară, cei care nu cunoşteau limba maternă a minorităţii naţionale beneficiind de traducere la cască. În general, întrunirea n-a făcut altceva decât să contureze planurile malefice de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Liderul dreptei naţionaliste din Ungaria, fostul premier Viktor Orban, a instigat, de asemenea, maghiarii la gruparea eforturilor în vederea realizării grabnice a mult doritei autonomii etnice în Transilvania, atât din punct de vedere teritorial, cât şi economic. Radicalişti de frunte, precum episcopul reformat de Piatra Craiului, Tokes Laszlo, cu asentimentul tacit al confraţilor de dincolo de graniţă, incită etnicii maghari în acest sens, propovăduind din amvon "autonomia teritorială". Activitatea UDMR este axată, de asemenea, în această direcţie, masca "politică a paşilor mărunţi" neexcluzând şantajul politic la care această formaţiune supune cu neruşinare partidul de guvernământ, în textele protocoalelor încheiate de-a lungul timpului şi de-a latul ţării lăfăindu-se în voie doleanţele maghiarimii. Astfel se ajunge la obţinerea unor drepturi aberante, net superioare celor stabilite de normele europene pentru minorităţile naţionale, la care, spre exemplu, românii din Ungaria - câţi or mai fi români din ei - nici nu îndrăznesc să viseze. Poziţia pasivă adoptată de liderul UDMR, Marko Bela, faţă de ieşirile lui Torro Tibor, care, asemeni altor lideri ai maghiarimii, refuză să recunoască hotărârea istorică de la Trianon şi agită etnicii maghairi în acest sens. Este de neînţeles, în atare condiţii, toleranţa excesivă pe care Guvernul Năstase şi PSD-ul, în general, o manifestă faţă de reprezentanţii minorităţii naţionale, fără a se gândi că aceasta reprezintă un preţ mult prea mare pentru un sprijin electoral. Toate aceste compromisuri, toată indulgenţa nu servesc însă decât intereselor de grup, ba, mai mult, afectează siguranţa naţională. Cu toate eforturile depuse în plan diplomatic, în vederea unei bune colaborări între România şi Ungaria, în vederea dezvoltării relaţiilor de prietenie solicitate de aderarea la structurile euro-atlantice, acţiunile radicalilor la care îşi dau concursul şi reprezentanţii dreptei naţionaliste de dincolo de graniţă nu sunt altceva decât un obstacol pentru ambele ţări. Acţiunile întreprinse însă de unii reprezentanţi ai maghiarimii, cum ar fi refuzul de a arbora drapelul naţional, recentele inscripţii de la Bacău referitoare la vechea graniţă a Imperiului Austro-Ungar sau chiar cele din judeţul nostru privind Tratatul de la Trianon, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei aflaţi la putere şi nicidecum un imbold spre indulgenţă faţă de reprezentanţii minorităţilor naţionale. Somnul raţiunii naşte monştri, iar cel al guvernanţilor... cadru propice pentru dezvoltarea monştrilor naţionalişti.