Ai noştri de la ei (I) Spre deosebire de presa din Ungaria, dar şi de cea în limba maghiară din România, care prezintă "echidistant" şi detaliat situaţia minorităţii maghiare din ţara noastră, în publicaţiile autohtone mai apar, sporadic, consemnări lapidare privind comunitatea română din ţara vecină. Acesta este unul dintre motivele pentru care iniţiem un demers mediatic, în care ne propunem să prezentăm unele date reale cu privire la minoritatea română din Ungaria, care se confruntă cu politica asimilaţionistă a autorităţilor locale şi centrale ungare, indiferent de structura politică din care provin, având ca scop şi, în acelaşi timp, efect deznaţionalizarea acesteia. Potrivit Oficiului de Statistică de la Budapesta, în 1920 (anul semnării Tratatului de Pace de la Trianon) populaţia românească din Ungaria număra peste 25 de mii de persoane. Conform aceleiaşi surse, la recensământul populaţiei din 2001 doar aproximativ 8 mii de cetăţeni maghiari s-au declarat a fi de etnie română. Suntem convinşi că un asemenea declin demografic nu ar fi fost posibil şi că aceasta este consecinţa politicii de deznaţionalizare şi asimilare practicată de-a lungul vremii de către foştii conducători ai micii naţiuni dominante. În prezent, unii politicieni unguri ne dau lecţii de democraţie şi, prin intermediul aşa-zişilor "lideri" ai comunităţii maghiare din ţara noastră, cer cu insistenţă (să nu-i spunem obrăznicie) adoptarea, de către Parlamentul României, a tot felul de statute de autonomie, de la cea culturală până la cea teritorială. Oare să fi terminat de rezolvat problemele minorităţilor etnice din ţara lor? Suntem convinşi că nu! Tratatul de Pace de la Trianon este înfierat de liderii şi formatorii de opinie din Ungaria şi de nostalgicii unor timpuri demult apuse din ţara noastră, ca fiind cel mai trist eveniment din istoria Ungariei, în urma căruia ar fi pierdut o bună parte din teritoriu şi populaţie. Aceştia susţin că numai în Transilvania au rămas aproape un milion şi jumătate de cetăţeni maghiari. Ne punem întrebarea firească: nu cumva au inclus şi alte naţionalităţi, având în vedere că şi în prezent în această zonă există aproximativ acelaşi număr de cetăţeni de naţionalitate maghiară, luând în considerare sporul demografic din acest areal? Mergem mai departe şi ne întrebăm de ce autorităţile maghiare nu acţionează de aceeaşi manieră şi în Ucraina (o altă zonă în care Ungaria a pierdut cetăţeni) sau se tem de reacţia autorităţilor din această ţară, dar mai ales de diverse grupuri de interese asimilate mafiei ucrainene, care se arată foarte sensibile la problemele ce privesc minorităţile etnice? Acelaşi scop este urmărit şi de actuala coaliţie de guvernământ, socialisto-liberală, diferenţa faţă de prima formaţiune constând doar în faptul că reprezentanţii acesteia manifestă mai multă diplomaţie. În speţă, în plan teoretic, aceştia susţin drepturile minorităţilor, însă politica internă este orientată spre asimilarea naţionalităţilor prin subfinanţarea activităţilor: culturale, de învăţământ, cultice, deci exact a acelora care contribuie la menţinerea identităţii oricărei comunităţi etnice. În acest sens menţionăm că, în acest an, comparativ cu anul 2004, guvernul de la Budapesta a redus cu 40% bugetul Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, structură care are ca atribut finanţarea activităţilor derulate de către organizaţiile de reprezentare a comunităţilor etnice. Mai mult, actuala guvernare din Ungaria a modificat în acest an "Legea Minorităţilor", iar din cauza noilor prevederi restrictive există pericolul ca în localităţile în care minoritatea română este mai slab reprezentată să nu se poată înfiinţa aşa-numitele autoguvernări locale româneşti. Ce să mai vorbim despre accederea unor reprezentanţi ai comunităţii româneşti în Parlamentul maghiar, când nu a fost rezolvată nici măcar posibilitatea reprezentării acestora în consiliile locale. În schimb, în ţara noastră, cu toate că încă nu a fost adoptată o “Lege a Minorităţilor”, acestea sunt reprezentate în Parlamentul de la Bucureşti. Nu mai spunem nimic despre minoritatea maghiară, a cărei situaţie este prezentată pe la toate forurile internaţionale ca fiind asuprită şi lipsită de drepturi de către autorităţile române. Ca o primă concluzie, aici se potriveşte, prin extrapolare, expresia proverbului "Hoţul strigă: hoţii!". (va urma)