Atacul lui Băsescu era de aşteptat. Era greu de crezut că ex-piratul va privi impasibil cum se prăbuşeşte catargul principal al navei sale - Primăria Bucureştilor. Aşa cum era de anticipat, a ieşit la Realitatea TV, un post care se descalifică prin slugărnicie. La fel de previzibilă a fost şi arma cu care s-a tras în Oprescu.

Dincolo de faptul că preşedintele ţării încalcă iarăşi Constituţia, implicându-se ilegal în lupta electorală, e revoltător modul în care un şef de stat vorbeşte despre predecesorul său. Spunea Băsescu referindu-se critic la Geoană et comp: "Trebuia să-l trimită la pensie, să-şi vadă de comunismul lui, liniştit, în Primăverii. Statul garantează foştilor preşedinţi case". Un astfel de enunţ mizerabil e dublat de silogismul stupid care zice aşa: Oprescu - apropiatul lui Iliescu, Iliescu - vinovat pentru mineriade, rezultă Oprescu - răspunzător, la rândul lui, pentru mineriade.
Traian Băsescu şi gaşca lui de disperaţi că le fuge pământul de sub picioare ne iau de proşti? Da! Ei ne vorbesc despre mineriade ca şi cum le-ar fi reuşit operaţiunea de spălare a creierelor, pe care au pus-o la cale, în anii din urmă, împreună cu intelighenţia de ciolan şi cu presa de toaletă portocalie. Ei, iacătă că până şi puştanii ca mine de acum 18 ani îşi amintesc că minerii s-au îndreptat spre Bucureşti, în ‘90, în contextul violenţelor de stradă provocate de radicalii de dreapta care nu acceptau rezultatul zdrobitor al alegerilor din 20 mai 1990. Pe vremea aceea, în ordine ierarhică, Băsescu era director general în Ministerul Transporturilor - instituţia care a asigurat deplasarea ortacilor dinspre Valea Jiului -, iar Gheorghe Dobre - titular al respectivului minister la debuturile guvernării din 2004, post predat apoi lui Radu Berceanu - era directorul Regionalei CFR Craiova, şi, aşa cum spun reprezentanţii Asociaţiei victimelor mineriadelor, Dobre s-a aflat printre organizatorii garniturilor de tren ce au fost puse la dispoziţia minerilor pentru a ajunge la Bucureşti. Ei bine, aceşti profitori ai tranziţiei şi aplaudaci ai minerilor se agaţă, acum, de ultimul fir de păr, crezând că, dacă şi-au dat, între timp, blana la întors, nu mai put nemeritatele lor cariere publice şi neruşinatele averi strânse în vremea capitalismului sălbatic de care au profitat din plin.
Stimate tovarăşe Traian Băsescu, director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor, numit în funcţie taman înainte de Revoluţie, află despre mine, cel care aveam 11 ani pe când matale te ascundeai, în decembrie ‘89, sub pat, alături de multiubita ta consoartă şi de prinţesele pe care presa supusă ţie ni le tot vâră pe nas, află, aşadar, că mă umflă un râs nervos când aflu că te trezişi tocmai tu, nomenclaturistul care s-a mărturisit apoi dizident pe motiv de bişniţă de la un port la altul, să ne ţii lecţii de anticomunism. Nu mai zic nimic despre cele de morală, că-mi amintesc, iar, că eşti unul din artizanii rahatului de politică mizeră pe care-l înghiţim, noi, ăştia, fraierii, de când alde matale venirăţi în prim plan. Dar, fir-aţi voi ai ăluia căruia v-aţi închinat toată viaţa politică, chiar credeţi că suportăm la nesfârşit minciunile astea de la obraz?

A ajuns, par exemplu, pe puterile lui, Sorin Oprescu, aşa, abandonat până şi de reformatorii lu' PSD cum era, în turul doi la Capitală şi ameninţă să vă doboare stindardul portocaliu, şi aţi sărit repede cu gura pe el. Că Iliescu, că mineriade, că stafiile trecutului... Care stafii, aburelu' lu' Golden Spritz? S-au spart oglinzile de la Cotroceni de cât v-aţi dat prin ele, matale şi Lenuţa, de nu se mai vede ridicolul?