În scopuri terapeutice, de la iarba mare (Inula helenium) se foloseşte doar rădăcina, care se recoltează tot timpul anului, dar mai ales din august şi până în octombrie.

Iarba mare este apreciată în medicina populară ca fiind un bun remediu expectorant. De asemenea, iarba mare calmează nervii, aducând o stare de linişte urmată de somn. Datorită acţiunii lor diuretice, preparatele terapeutice din rădăcină de iarbă mare elimină toxinele din corp, influenţând favorabil stările reumatice, manifestările gutoase şi erupţiile pielii urmate de mâncărimi. Aduce uşurare în astm şi tuse convulsivă. Rădăcina acestei plante are şi o puternică acţiune antiseptică, folosindu-se cu succes în toate afecţiunile aparatului respirator. În general, se recomandă decoctul preparat din 20 g rădăcină uscată şi mărunţită la 200 ml de apă, din care se iau 3-4 linguri pe zi. Asociind-o cu rădăcină de nalbă şi de lemn dulce, se obţine un bun ceai pectoral. Din acest amestec de plante se iau 2 linguriţe, care se pun la macerat cu o ceaşcă de apă rece, se lasă timp de 8 ore, apoi se strecoară şi se îndulceşte. Se bea în decurs de o zi. Decoctul din 20-30 g de rădăcină la 1 l de apă, consumat integral în timpul zilei, este un mijloc de tratament intern în cazul ciclurilor menstruale dureroase, în cazul digestiei proaste, al lipsei poftei de mâncare, balonărilor sau în cazul colicilor. Persoanelor lipsite de putere, foarte obosite li se recomandă aşa-numitul vin cu iarbă mare, câte 50 ml de 2 ori/zi. La o sticlă de 0,5 l de vin se pun 12 g de rădăcini proaspete de iarbă mare şi se fierb timp de 10 minute. În răceli puternice, atunci când se tuşeşte şi se respiră greu, se recomandă decoctul din rădăcini de iarbă mare şi rădăcini de angelică, în părţi egale (15 g de amestec la 1 l de apă rece; se fierbe 10 minute, după ce a dat în clocot).