Numărul copiilor (sub 18 ani) înregistraţi în România la începutul anului 1990, de peste 6,6 milioane, a scăzut cu aproximativ 3 milioane până la începutul lui 2013, ponderea lor fiind mai mare în mediul rural, se arată în Strategia pentru protecţia copilului.

Potrivit Strategiei, dacă la începutul anilor 1990 în România erau peste 6,6 milioane de copii, în prezent sunt mai puţin de 3,7 milioane de copii, mai exact 3.653.637 (la 1 ianuarie 2013).  În acelaşi interval, a avut loc, pe fondul creşterii speranţei de viaţă, o schimbare a structurii demografice, astfel că, dacă în '90 raportul era de aproximativ un copil la ceva mai mult de doi adulţi, acum este de aproximativ un copil la patru adulţi. Strategia face referire şi la raportul dintre populaţiile de copii din mediile rural şi urban, semnalând o fluctuaţie semnificativă a structurii acesteia. Astfel, dacă prima jumătate a anilor '90 este caracterizată de scăderea populaţiei de copii din rural cu aproximativ cinci procente, de la jumătatea anilor '90 până în 2012 tendinţa s-a inversat, numărul copiilor din rural devenind mai ridicat decât în urban. Ponderea copiilor în populaţie a scăzut de la un nivel aproape egal în 1990 de aproximativ 28-29 la sută în ambele medii de rezidenţă la 16,5 la sută în urban şi 20,2 la sută în rural, în 2013, se arată în strategie. Fenomenul naşterilor în rândul adolescentelor şi tinerelor rămâne în continuare îngrijorător în România, unde mai mult de un copil din zece este născut de o mamă sub 20 de ani. În acelaşi timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de crescută, până în 2003 frecvenţa avorturilor depăşind-o pe cea a naşterilor. Deşi rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri raportate la 100 de naşterii vii, nivelul a scăzut de şapte ori în decursul ultimelor două decenii.