De când i-au cam murit lăudătorii, conducerea Universităţii se dă de ceasul morţii să-şi urce sacii cu euro în căruţă pentru a porni la drum în noul an universitar. Interesul scăzut al tinerilor absolvenţi de liceu pentru ocuparea unui loc - cu sau fără taxă - la Universitatea Oradea a generat eforturi disperate pentru mediatizarea cifrelor de şcolarizare, întâi în ziarul "maghiar", Gazeta de Oradea, apoi în Jurnalul Naţional şi, recent, în Adevărul. Deşi rate-cardurile acestor publicaţii se ridică la mii de euro/pagină, feed-back-ul mesajului publicitar a fost aproape nul. Mii de euro au fost aruncaţi pe fereastra rectoratului, rectorul Maghiar sperând că vor contribui la completarea numărului de locuri libere la specializările universitare. În ultimă instanţă, sumele exorbitante dirijate cu largheţe spre bugetele de publicitate ale Gazetei de Oradea et. Co, doar este vorba de bani publici, nu de economiile familiei Maghiar, nu pot fi considerate pierdute, ele putând fi cu uşurinţă considerate "taxe de protecţie" care pot asigura imunitatea mediatică a imunităţii parlamentare a senatorului-rector-primar. Şi e nevoie de oarece imunitate mediatică, mai ales atunci când calitatea de absolvent al unor facultăţi din cadrul Universităţii patronate de rectorul Maghiar a ajuns un handicap pentru tinerii fără loc de muncă, mai mulţi angajatori declarându-se nemulţumiţi de unele prevederi ale legii discriminării, care le interzice să insereze în ofertele de angajare sintagma "exclus absolvenţi ai Universităţii Oradea". "Este adevărat că prin relaţiile pe care le am şi prin disponibilităţile mele manageriale astăzi puteam fi un om bogat. Eu cred că, de fapt, chiar am ajuns un om bogat, dar bogat spiritual. În viaţa unui oraş, universitatea nu reprezintă o castă închisă a cărei activitate priveşte doar un cerc restrâns de oameni, ci este nucleul unei vieţi active în slujba generaţiilor ce vor veni, locul în care se construieşte viitorul, un stâlp al comunităţii în cadrul căreia se integrează şi, de ce nu, pe care, într-o oarecare măsură, o creează" , se confesa recent rectorul Maghiar publicaţiei sale de suflet, Gazeta de Oradea. Cu sau fără "disponibilităţi manageriale", rectorul a ajuns un om putred de bogat, iar universitatea pe care o conduce, o feudă personală. Din informaţiile pe care le deţinem, şi pe care le vom da publicităţii în zilele următoare, averea rectorului Universităţii Oradea şi a familiei sale este cu mult mai mare decât cea consemnată în declaraţia depusă pe proprie răspundere la Senatul României în primăvara acestui an: 4 hectare de teren dobândite în 1990, o casă de 210 mp dobândită în 1971, un autoturism Mercedes, fabricat în 1997, şi un depozit de 378.000.000 lei.