Universitatea rectorului Maghiar produce pe stoc La această dată, în judeţul Bihor, în plata indemnizaţiei de şomaj se găsesc un număr relative redus de absolvenţi ai învăţământului superior - 56 de şomeri. Numărul acesta nu este semnificativ, deoarece există mulţi tineri care, după absolvire, nu se înregistrează în baza de date a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Mai mult, absolvenţii din acest an se pot adresa AJOFM Bihor pentru înregistrare numai după 60 de zile de la absolvire, astfel, în următoarele luni, este de aşteptat ca numărul dosarelor pentru indemnizaţie să crească. Chiar dacă se derulează numeroase programe guvernamentale, cum este bursa locurilor de muncă pentru studenţi, acestea vin doar să sublinieze şi mai mult degradarea sistemului ocupaţional. Anul trecut, în septembrie, la Bursa organizată în Bihor, numărul absolvenţilor în căutare de locuri de muncă intervievaţi s-a ridicat la 162, dintre care 146 urmaseră cursurile învăţământului de lungă durată şi 16 de scurtă durată. Dintre aceştia au fost încadraţi în muncă doar 27 de tineri din prima categorie şi numai doi din a doua. O discrepanţă mai mult decât grăitoare. Chiar dacă ofertele la aceste târguri par deosebit de bogate ca număr, la o analiză mai atentă pe categorii vedem că marea lor majoritate nu sunt atât de atractive. La ora actuală, pe piaţa muncii, în căutare de angajaţi cu studii superioare sunt doar agenţiile de asigurări care au o "ofertă" mai mult decât bogată. Nimeni nu s-a gândit, însă, în ciuda faptului că asociaţiile studenţeşti o cer, ca banii de la buget ce se dau universităţilor să fie distribuiţi în funcţie de numărul studenţilor care au terminat acea instituţie şi care au reuşit să se angajeze. Dacă ar fi să se estimeze un procent al studenţilor care au terminat şi nu s-au angajat (şi nu o spunem noi, o spune preşedintele Asociaţiei Naţionale a Studenţilor), nu mai puţin de 80% dintre aceştia fie nu şi-au găsit de lucru, fie şi-au găsit, dar lucrează într-un alt domeniu decât cel în care s-au pregătit. Un exemplu elocvent în acest sens pot fi daţi absolvenţii Facultăţilor de Ştiinţe Juridice şi Politice ale Universităţii din Oradea (şi ar mai fi, dar ne limităm la propria experienţă), care neavând nici o şansă să ocupe un loc de muncă în domeniile respective, sunt nevoiţi să se reprofileze spre alte sectoare de activitate. Că le place, că nu, unii au ajuns să predea în cine ştie ce cătune ale judeţului, să-i servească şefului cafeluţa în fiecare dimineaţă sau, de ce nu, să vândă la ABC... Şi ne întrebăm, chiar era nevoie de atâţia ani de studii pentru a ajunge în aceste "înalte" poziţii? Şi atunci cu ce îi încălzeşte pe tinerii de azi (docţi de atâta carte) că Universitatea din Oradea, în decurs de 13 ani, a reuşit să înfiinţeze peste 151 de specializări, când nici măcar nomenclatorul de clasificare a ocupaţiilor din România nu poate să cuprindă atâtea ocupaţii?