​În tulburata lună octombrie 1918, luna prăbuşirii politico-militare a Dublei Monarhii, Viena a reprezentat principalul centru de întretăiere a şuvoaielor de soldaţi care se revărsau dinspre fronturi, în special de pe cel italian. Aici luptaseră foarte mulţi români ardeleni, iar gruparea militară ce se constituia la Viena trebuia organizată şi trimisă legal, înarmată, în Transilvania.

Au trecut şase luni amare din momentul semnării Păcii de la Buftea. România era învinsă, capitala ocupată, iar regele Ferdinand supus unei presiuni constante să ratifice documentul care lăsa ţara la cheremul Puterilor Centrale. În primăvară lui 1918 germanii lansează ofensiva de primăvară. Soarta războiului urma să se schimbe.

Municipalitatea orădeană a definitivat tipărirea manualului de istorie a orașului, care va fi predat, opţional, elevilor de clasa a VII-a. Pe lângă cele 2.000 de exemplare ale cărţii „Călători prin istoria oraşului”, au fost tipărite 2.000 de exemplare din caietul de lucru aferent.

Nu este om care să ajungă în zona Cazanelor Dunării și să nu vrea să vadă Chipul lui Decebal din stâncă. Cea mai înaltă sculptură făcută în munte din Europa atrage și azi zeci de mii de turiști. Oamenii vin, își fac poze și pleacă. Puțin știu însă că obiectivul este departe de a fi terminat.

Pe 8 ianuarie 2018, s-au împlinit 145 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, lider al românilor din Transilvania și mare om de stat al României, numit „făuritor de țară”.

Marile încleştări militare din vara anului 1917 au salvat existenţa statului român şi a monarhiei, devenind fundaţia solidă pe care s-a clădit mai apoi România Mare. Armata română a câştigat atât respectul aliaţilor, dar mai ales al inamicilor germani şi austrieci. Victoriile au avut un efect formidabil asupra românilor de rând, a soldaţilor, care proveneau în covârşitoare măsură din rândul ţăranilor.

Pe 10 august, în timp ce ajutorul trimis de Marele Cartier General era pe drum, ofensiva Gerok a încetinit. Rezistenţa românilor era înverşunată, cedau teren „puţin câte puţin, cu contraatacuri puternice” care au epuizat inamicul.

Ofensiva germană a început pe 28 august urmată de două contraofensive româneşti. Pe 24 august Ludendorff îl informase pe Mackensen că DI 13 austriacă şi Corpul Alpin vor fi transferate în Italia, alte trupe fiind dislocate şi din rândul Grupului Gerok, astfel că operaţiunea Muncelu rămânea doar o operaţiune locală.

​Din 15 august au urmat trei zile de pauză, timp în care germanii şi-au regrupat forţele. Comandamentul lui Mackensen a fost impresionat de contraatacurile româno-ruse „excepţional de puternice, susţinute deosebit de bine de artilerie”, precum şi de „superioritatea pronunţată” a aviaţiei care executa misiuni de reperare pentru bateriile proprii şi „limita astfel în mod sever” folosirea artileriei germane.

​Pe 9 august germanii au aruncat în luptă Corpul XVII comandat de generalul Wenninger, din care făcea parte şi Divizia 62 Infanterie austro-ungară. Un regiment al acesteia din urmă era compus în majoritate din rezervişti cehi sosiţi din Italia, sleiţi de puteri şi care aveau nevoie mare de întăriri.