Cunoaşterea legislaţiei reglemantate de Codul muncii ar trebui să fie un imperativ pentru fiecare dintre justiţiabili care deţin calitatea de angajat, însă nici angajatorii nu ar trebui să fie mai prejos, întrucât de multe ori interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei cuprinsă în cadrul Codului muncii poate să prevină o serie de posibile litigii.

 

Prezentul articol se va apleca asupra problemei pivind plata salariului şi modalitatea de dovedire a plăţii salariului. Salariul ca şi obiect al contractului individual de muncă este definit de către legiuitor în cadrul articolului 159 aliniatul 1 Codul muncii, conform căruia - „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, cu menţiunea că pentru prestaţia realizată de către salariat acesta are dreptul la un salariu în exprimat în bani - regulă imperativă stabilită de către legiuitor (articolul 159 aliniatul 2 Codul muncii). Salariul primit de angajat cuprinde, conform articolului 161 Codul muncii - „salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”, iar la stabilirea acestuia este  interzisă orice fel de „discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală” (articolul 159 aliniatul 3 Codul muncii). Odată evidenţiate aceste elemente legislative generale cu privire la salariu se pune problema plăţii acestuia şi a modalităţii în care se dovedeşte realizarea plăţii. Astfel, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă (articolul 166 aliniatul 1 Codul muncii), direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta (articolul 167 aliniatul 1 Codul muncii). Dovada plăţii salariului către angajat se realizează cu respectarea prevederilor legale imperative stabilite de către articolul 168 Codul muncii, mai precis - „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit”. Având în vedere aceste prevederi legale anterior citate, instanţele de judecată au stabilit faptul că - „Din analiza acestui text rezultă că se face o enumerare limitativă iar nu exemplificativă a mijloacelor de probă în materie, prin urmare dovada plăţii drepturilor salariale se face în condiţiile Codului muncii iar nu în condiţiile Codului civil”. Aşadar, angajatorul nu va putea să facă dovada plăţii drepturilor salariale către angajaţi, într-un eventual litigiu în faţa instanţei de judecată, decât cu statele de plată semnate de către angajat.