În discursul susţinut luni în faţa Parlamentului, primul după cel rostit la ceremonia de depunere a jurământului, preşedintele a evitat să vorbească despre instituţia pe care o conduce, despre angajamentele pe care şi le-a asumat şi, mai ales, despre modul în care le-a onorat. În textul de 14 pagini pe tema integrării României în Uniunea Europeană, Preşedinţia este evocată de numai trei ori, de fiecare dată în cadrul unor enumerări, alături de Guvern şi Legislativ. În privinţa propriei persoane, există o singură menţiune: "Sunt Preşedintele românilor şi am obligaţia să fiu corect cu românii în primul rând". Dar onest ar fi fost ca şeful statului să nu ignore tocmai activitatea Cotroceniului. La 21 decembrie 2004, preşedintele Băsescu atenţiona, în fata aceloraşi Camere reunite, că nimeni nu are voie să mascheze sărăcia sub statistici. "Prea mulţi pensionari au pensii mai mici decât factura la încălzire pe timp de iarnă. Prea multi ţărani trăiesc în sărăcie indiferent de cât de bogată este recolta. Prea mulţi tineri încep să creadă că România nu mai este o ţară în care au şanse. Această realitate trebuie schimbată", spunea el. Zilele trecute, însă, la Bookfest, Băsescu a opinat că românilor le este bine, de fapt, dar ei nu ştiu asta, lăsându-se amăgiţi de pesimismul nociv şi constant al celor care se percep drept "guru naţiunii", cum îi numea cu alt prilej. El a continuat, arătându-se convins că presa din zilele următoare va avea o perspectivă neagră în privinţa situaţiei economice şi va reaminti, "în mod eronat", că România nu a reuşit încă să atingă nivelul PIB de dinainte de 1989. "De fapt, PIB a depăşit încă din 2004 PIB din epoca de aur, când banii erau drenaţi în creşterea economică. Iată că avem un PIB mai mare fără a drena toţi banii în creşterea economică", a precizat triumfător, Băsescu, uitând că statisticile nu rimează întotdeauna cu evidenţa şi că sloganul său electoral a fost "să trăiţi bine!" în viaţa de zi, ci nu în cifre. O altă promisiune solemnă făcută în faţa Parlamentului la ceremonia de depunere a jurământului privea introducerea în strategia de apărare a ţării a luptei împotriva corupţiei la nivel înalt. Iată că, la mai mult de 17 luni de la preluarea funcţiei supreme, Băsescu nu s-a ţinut de cuvânt, deşi Legea 473 din 2004 impune un termen ferm de şase luni. Cel care se obliga să transforme România într-o "ţară funcţională prin aplicarea şi respectarea legilor" este, aşadar, primul care nu îşi respectă îndatoririle. Băsescu s-a mai obligat să fie un preşedinte al tuturor românilor, un preşedinte imparţial şi echidistant. Cum a înţeles Băsescu principiul egalităţii cetăţenilor s-a revelat în episodul punerii la zid a unui ziarist tânăr care a îndrăznit să-i adreseze o întrebare incomodă. Reacţia preşedintelui a demonstrat, fără echivoc, că Dindirică poate fi incriminat pentru o împrejurare la care un Hurezeanu, de pildă, este imun. Cu alte cuvinte, "Quod licet Iovis, non licet bovis" (Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis şi unui bou). Această întâmplare face trimitere la misiunea clamată de a veghea la apărarea libertăţii presei, împotriva căreia Băsescu a declarat, ulterior, un proces de decredibilizare. În privinţa relaţiilor cu Parlamentul, preşedintele a afirmat că va face totul pentru a transforma această instituţie într-una puternică, "care să nu mai fie o anexă a Executivului", dar a ignorat principiul fundamental al separării puterilor în stat asumându-şi proiectele legilor securităţii. Recent, Băsescu a dezvăluit cu sinceritate că a înţeles rostul ministrului Transporturilor, abia la al treilea mandat. Să avem răbdare, poate că Băsescu se va dumiri asupra rigorilor şi menirii funcţiei supreme în stat în următorul mandat prezidenţial.