Născut la 1 aprilie 1940, la Săliște de Beiuș și plecat de timpuriu de acasă, Gheorghe Pituț a rămas în permanență legat de meleagurile natale. Pituț a scris poezie, proză și a tradus din lirica germană, opera sa, care cuprinde zeci de volume, unele apărute postum, întregind patrimoniul cultural românesc.

S-a remarcat și ca publicist, activitate pe care a desfășurat-o la „Gazeta literară”, „România literară” și „Viața românească”. Poetul a trecut în eternitate la 6 Iunie 1991, dormindu-și somnul de veci în Cimitirul Bellu, alături de atâtea alte mari nume ale spiritualității românești.

Fără să facă nicio concesiune, refuzând imixtiunea politicului în poezie, autorul „Stelelor fixe” este considerat, alături de Ioan Alexandru și Ion Gheorghe, un reprezentant al noului tradiționalism liric românesc postbelic, în timp ce Eugen Simion identifică în opera lui un „expresionism de esență rurală”.

Luni, 1 aprilie, când s-au împlinit 79 de ani de la nașterea lui Gheorghe Pituț, în Parcul central din Beiuș, la bustul acestuia, i-am regăsit doar pe câțiva dintre membrii familiei poetului, mai precis, pe fratele Ioan, împreună cu soția, fiul și nora. Nici aceștia nu erau pregătiți pentru aniversare, ci, din contră, erau echipați de lucru și, cu mânecile suflecate, curățau de zor gunoaiele care năpădiseră bustul ilustrei lor rude și măturau platoul din jurul monumentului. Surprins de postura în care i-am găsit, l-am întrebat pe părintele Ioan Pituț dacă va avea loc vreo festivitate aniversară dedicată împlinirii a 79 de ani de la nașterea fratelui său, poetul. Nici vorbă de așa ceva, interlocutorul nostru declarând că nu au fost anunțați de către autoritățile locale sau de către cei de la Casa de Cultură despre organizarea vreunei manifestări dedicate aniversării celor 79 de primăveri trecute de la nașterea poetului Gheorghe Pituț. Nepăsarea autorităților i-a determinat, de altfel, să pună mâna pe mături, greble, stropitori sau lavete și să curețe monumentul și proximitatea acestuia.

Situația fiind una stânjenitoare pentru o intreaga comunitate, l-am contactat telefonic pe primarul Beiușului, Petru Mlendea-Căluș. Acesta ne-a asigurat că urmează să fie organizată o festivitate dedicată lui Pituț, numai că nu știe la ce oră și nici ce va cuprinde, precizând că și el așteaptă să fie anunțat de Anca Banda, conducătoarea Casei de Cultură, despre programul manifestărilor, deoarece, mai spunea primarul Mlendea-Căluș, aceasta se ocupă de organizare.

Fără să ne pierdem speranța, am apelat numărul de telefon mobil al Ancăi Banda, iar demersul nu a fost în zadar, în sfârșit am primit lămuririle necesare: luni, 1 aprilie, de ziua de naștere a poetului Gheorghe Pituț, nu urma să fie organizată nicio activitate dedicată acestui eveniment! Anca Banda ne-a asigurat că, la fel ca anul trecut, la Beiuș va avea loc numai o manifestare comemorativă, în iunie, atunci când se vor împlini 28 de ani de la trecerea în eternitate a poetului. Ajunși în acest punct al dialogului telefonic, Anca Banda ne-a băgat din nou în ceață: „Păi, nu facem astăzi! Ce să facem, astăzi, la statuie? Facem în 8, în 7 iunie.”
Păi, dacă nu „facem astăzi”, la ceas aniversar, așa după cum facem, toți românii, inclusiv cei de la Casa de Cultură Beiuș, în cazul lui Eminescu, în 15 ianuarie, măcar să-l comemorăm pe Pituț în ziua trecerii sale în neființă: 6 iunie! Nici în 8, nici în 7!