În anul 1933 Iuliu Maniu împlinea 60 de ani și ridica în locul denumit de localnici „Altal” o cruce de lemn. Când sosea acasă de la treburile de stat, aici cobora din trăsură sau automobil, se închina și își continua drumul pe jos spre casa părintească din Bădăcin. La 150 de ani de la naștere și 70 de ani de la moarte, crucea a fost renovată și reamplasată în vârful dealului.

Amplasate la intersecție de drumuri sau pe culmile dealurilor, crucile de lemn sunt mai mult decât simboluri religioase, ele transmit mesaje despre comunitățile care le-au ridicat și viețuiesc în apropierea lor. O astfel de cruce este cea ridicată de Iuliu Maniu când a împlinit 60 de ani, fiind amplasată la vechea intersecție a drumurilor care se despărțeau la intrarea în Bădăcin, urcând dinspre Valea Crasnei și coborând pe sub Măgura, spre Valea Zalăului și întinderile Sâtmarului.

Memoria ilustrului om de stat Iuliu Maniu a fost onorată duminică, 25 iunie, prin sfințirea Crucii lui Iuliu Maniu, eveniment organizat sub egida Consiliului Județean Sălaj, de Parohia Greco-Catolică Bădăcin și Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Slujba religioasă a fost oficiată de un grup de preoți greco-catolici, iar un detașament de militari ai Regimentului 69 Artilerie din Șimleu Silvaniei a constituit garda de Onoare. Un grup de pelerini sosiți pe jos din Bocșa lui Simion Bărnuțiu, unchiul lui Iuliu Maniu, a fost întâmpinat și salutat de cei prezenți, numeroși localnici și invitați – bihorenii au fost din nou prezenți, onorând evenimentul de la Bădăcin.

Crucea de lemn este caracteristică zonei, înaltă, suplă, sculptată cu simboluri colorate pe fundalul azuriu al cerului. Simbolistica însemnelor de pe cruce este următoarea: Crinul – puritatea vieții creștine; Porumbelul – spiritul sfânt, iubirea, fidelitatea, pacea eternă; Cocoșul – pocăință și înviere, scena biblică în care Sf. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori până la primul cântat al cocoșului, care este și vestitorul răsăritului soarelui; Potirul – coasta împunsă a Mântuitorului, cel mai vechi obiect liturgic din care creștinul se împărtășește; Sfeșnicul – pomul vieții, Sfânta Treime; Lumânările – cele două firi, divină și umană ale Domnului Iisus Hristos; Ceasul – măsoară timpul Marelui Univers, care mișcă și influențează totul, arată că omul este muritor, sau după cum spunea Mihai Eminescu, măsoară „lunga drumului cărare”.

Președintele CJ Sălaj, Dinu Iancu-Sălăjanu, a salut publicul prezent și a vorbit despre rolul de educator al autorităților locale pentru tinerele generații, prin refacerea simbolurilor, păstarea și explicarea lor, inclusiv prin amplasarea în apropierea lor a unor panouri informative.

Primarul comunei Pericei, Boncidai Csaba, a vorbit inspirat despre simbolul crucilor de lemn în conștiința comunităților: „Această cruce ridicată în locul numit de bădăcinani Altal - înseamnă de fapt că această cruce a stat în fața Altarului națiunii pe care a slujit-o (Iuliu Maniu – n.r.). Crucile sunt valoroase, transmit mesaje, sunt temelia unei societăți bazate pe credință”.

După evenimentul sfințirii Crucii lui Iuliu Maniu din Altalul Bădăcinului, evenimentul a continuat la Casa Memorială, unde a fost lansată cartea „Iuliu Maniu, morală și politică”, autori Cristian Borz și Ana-Maria Borz. Momentul a fost completat apoi de Ansamblul folcloric „Datini” al Parohiei „Andrei Mureșanu” din Cluj-Napoca.

NOTA: Conform DEX, cuvântul altar provine din latinescu altarium, care în antichitate însemna o ridicătură de pământ sau piatră pe care se aducea jertfe zeilor. 

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult, simbol al lui Hristos, pe care se oficiază liturghia, în Biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în Antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium.