De peste un deceniu, producătorii români din industria alimentară şi agricultură au probleme în relaţia cu marile lanţuri de magazine. În urmă cu trei ani, Uniunea Europeană a emis o directivă menită să protejeze producătorii autohtoni, dar legea prin care ea devine obligatorie în România întârzie să fie adoptată.

Au trecut zece luni de când statul român trebuia să introducă în legislația românească o directivă europeană privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și cel alimentar. Cu o întârziere de zece luni, actul normativ vizează transpunerea în legislația românească a Directivei UE 2019/633, despre care este vorba, a fost în sfârșit votat în Parlamentul României la sfârșitul lunii martie, dar este inexplicabil de ce Legislativul de la București a depășit cu peste zece luni de zile termenul fixat de Comisia Europeană pentru transpunerea în legislația națională a directivei privind practicile neloiale – 1 mai 2021. Producătorii din industria alimentară și fermierii români au pierdut zece luni și era normal să beneficieze de această protecție de la termenul fixat de Comisia Europeană. Orice zi de întârziere până la intrarea în vigoare a legii este plătită cu sume imense atât de către producători, cât și de consumatorii români, care sunt obligați să scoată din buzunare sume importante care vor intra direct în conturile marilor retaileri.

Directiva europeană are scopul de a proteja atât producătorii din industria alimentară autohtonă, cât și micii fermieri în relația cu marii producători. Printre practicile comerciale neloiale care urmează a fi interzise se numără: plăţile întârziate în cazul produselor perisabile, anulările în ultimul minut ale comenzilor, modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor, obligarea furnizorului la plata produselor irosite şi refuzul contractelor scrise.

Situația este cunoscută la nivel înalt, la fel și presiunile pe care marile lanțuri de magazine le exercită asupra parlamentarilor, în sensul blocării acestei legi.

„În vara anului trecut, Comisia Europeană a inițiat procedura de infringement pentru mai multe țări, printre care și România, pentru depășirea termenului. Acum o lună de zile, Comisia Europeană a solicitat, din nou, României să transpună în legislația internă dispozițiile Directivei privind practicile comerciale neloiale în sectorul agroalimentar. În caz contrar, Comisia Europeană a anunțat că va trimite cazul Curții de Justiție a Uniunii Europene”, a declarat recent europarlamentarul Dan Motreanu.

Scurtă trecere în revistă

Instituțiile UE au adoptat Directiva 633/2019 (Directiva) cu privire la practicile comerciale dintre întreprinderile ce operează în lanțul de aprovizionare agricol și alimentar. Directiva impunea statelor membre ca până la data de 1 mai 2021 să adopte și să publice legile interne pentru transpunerea directivei, iar aceste legi interne să fie aplicabile începând cu data de 1 noiembrie 2021. Nivelul de armonizare din Directivă este cel minim, astfel că statele membre sunt libere să adopte norme mai stricte, cu condiția ca aceste reglementări naționale să fie compatibile cu normele privind funcționarea pieței interne.

România nu a reușit să respecte termenele din Directivă, iar Comisia Europeană a decis în luna iulie 2021 să înceapă o procedură în vederea constatării neîndeplinirii de către România a obligațiilor („infringement”).

La data de 14 martie 2022, în calitate de cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege („Proiectul”), ce urmărește transpunerea Directivei (PL-x nr. 178/2021). În acest moment legea este pe traseul de la Parlament către Președinția României, pentru promulgare.

Pe scurt, ce conține legea

Legea adoptată include o listă de aproximativ 25 de practici comerciale care îi sunt interzise cumpărătorului, adică marilor lanțuri de magazine. Lista cuprinde practici variate ce pot viza termenele de plată, termenele de preaviz, modificarea unilaterală a clauzelor contractului, plata unor taxe pentru lista produselor, amenințarea cu represalii comerciale împotriva furnizorului, returnarea produselor agricole și alimentare nevândute etc.

O a doua categorie constă în „lista gri” de practici comerciale care sunt interzise tot cumpărătorului, cu excepția situației în care, la solicitarea furnizorului, acestea au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate în contractul comercial sau printr-un act adițional încheiat ulterior.

 

Poziția de forță

Marile lanţuri comerciale sunt, practic, spaţii de expunere a mărfurilor. Acestea nu investesc absolut nimic în producerea mărfurilor, nu au cheltuieli de transport, de aprovizionare, de depozitare etc., dar sunt cei care stabilesc preţul la raft prin adaosuri care ajung între 50-80%. Ba în unele cazuri vând produsele sub prețul de producție al furnizorului, care suportă toate pierderile. Apoi mai au la îndemână o reţetă de optimizări fiscale, consultanţă, autofacturări etc. Practic, câştigă imens de pe urma producătorilor şi implicit a consumatorilor.