Efigia comemorativă din Parcul Libertății a fost înlocuită - Placă mai puțin „ruginită” pentru Anna Marossy
În urmă cu cinci luni, Fundația Comunitară Oradea a dezvelit o placă comemorativă în Parcul Libertăţii din municipiu, în memoria Annei Marossy, la cinci ani de la plecarea spre veșnicie a reputatului biolog. După ce unii orădeni au semnalat faptul că pe placă nu mai era nimic lizibil, ieri, această placă a fost înlocuită.
„Placa este din metal de tip corten, de dimenisuni nu foarte mari, gravată cu jet de apă. Credem că mărimea plăcii este în perfectă concordanță cu modestia pe care Anna Marossy a reușit s-o arate în timp, iar acest tip de metal pe care l-am ales are o proprietate interesantă: ruginește într-un mod original, astfel încât rugina devine elementul caracteristic, tot restul părând neatins. Poziționarea, oarecum, la sol, a soclului și plăcii îndeamnă pe cel interesat să facă o plecăciune pentru a descoperi obiectul, iar doamna Marossy merită din partea noastră această plecăciune (...) Se împlinesc cinci ani de la descoperirea celeilalte fețe a eternității de către doamna Anna Marossy, iar Societatea Carpatina Ardeleană se află, în acest moment, în Padiș, pentru a o comemora...”, afirma, la momentul dezvelirii plăcii, Cătălin Popa, președintele executiv al Fundației Comunitare Oradea, moderator al evenimentului.
După cinci luni pe efigia comemorativă nu se mai observa însă nimic, aspect reclamat de unii orădeni. Joi, 18 martie, placa a fost înlocuită cu una din alamă, executată într-un atelier din Oradea.
„Locuim într-un oraș în care cultura este, dacă nu disprețuită, cel puțin neînțeleasă de majoritatea covârșitoare a concitadinilor noștri. Placa, pe care noi am pus-o inițial, este una de corten. Cortenul este un material care ne-a fost sugerat de către prietenii noștri arhitecți de la Paris, în momentul în care i-am întrebat din ce se fac astăzi plăcile memoriale. Ne-a fost recomandat cortenul, pentru că, dincolo de a fi nobil, este un material extrem de versatil. Este un material care ruginește în continuu, până când este stabilizat cu o substanță neutralizatoare, și atunci își dobândește aspectul final. Însă acest aspect este dobândit după o perioadă între 6 luni și un an, în funcție de expunerea lui la intemperii. Noi am amplasat această placă anul trecut, în luna octombrie, iar, de atunci, nu a trecut încă perioada în care cortenul să-și termine lucrarea lui de făcut”, a declarat pentru CRIȘANA președintele executiv al FCO.
Cătălin Popa s-a arătat dezamăgit de faptul că, pentru majoritatea covârșitoare a concitadinilor noștri, arta și cultura înseamnă doar marmură și poleială cu aur...
„În lunca Crișului, timpul nu are răbdare cu oamenii, iar aceștia doresc multă poleială. În aceste condiții, am decis să renunțăm la acest corten și să amplasăm o placă pe gustul oricărui „țăran”, care a ajuns într-o urbe, adică să folosim un material care nici nu zici că nu este din aur, un material mult mai pe gustul concitadinilor noștri”, a precizat Cătălin Popa.
Potrivit acestuia, tot ceea ce s-a făcut în această zonă din parcul Libertății, inclusiv boxele din care se aude muzică, au fost montate de Fundația Comunitară Oradea din sponsorizări.
Noua placă, amplasată ieri, este din alamă și va trebui întreținută periodic...
„Îi așteptăm pe cei care s-au arătat nemulțumiți de placa de corten să-i vedem în parc, venind cu o cârpă și o soluție pentru curățat alama, pentru a întreține această placă în memoria doamnei Marossy. Îi așteptăm cu mare interes, știm, însă, că nu-i vom vedea niciodată, pentru că ei sunt bravi doar atunci când trebuie să critice ceva...”, a mai spus Cătălin Popa, adăugând că placa memorială este una plină de simboluri pentru cel care face efortul de a le citi și interpreta...
„Toată această poveste a plăcii este atât de încărcată în simboluri, încât până și un șef mason ar plânge pentru lipsa lor de inspirație. Cortenul, dincolo de a fi unul dintre materialele cele mai folosite actualmente pentru plăci memoriale și care ruginește, transmitea, ca simbol, noțiunea de „ruginire” a lumii: ruginește lumea, ruginim și noi, a «ruginit» și doamna Marossy, dar memoria dumneaei nu a ruginit. Exact cum această placă ar fi dăinuit, pentru că materialul - partea spirituală - era solidă... Atunci când un simbol nu ne mai leagă, înseamnă că el nu-și mai joacă rolul de simbol, or acesta a fost și motivul principal pentru care am dorit să înlocuim această placă”, a conchis interlocutorul nostru.
Faptul că a schimbat placa este un lucru bun, deoarece efigia montată acum cinci luni era complet ruginită, nu se mai distingea nimic pe ea. Nu cred că după şase luni ar fi arătat mai „artistic”, iar după un an devenea operă de artă în care „rugina devine elementul caracteristic, tot restul părând neatins”. Pur şi simplu, fie au ales un material greşit, fie lucrarea a fost prost executată. Era mai elegant să recunoască acest lucru, nu să arate cu degetul arogant către orădeni, că dispreţuiesc cultura - un gest incalificabil.
Despre corten: https://metinvestholding.com/ro/media/article/corten-steel-useful-rust Placa comemorativa ar fi putut sa ajunga sa arate asa: https://omellagrabados.com/placa-acero-corten-grabada-conmemorativa-homenaje/
@Bogdane, prin ce zici si cum zici nu faci decat sa confirmi ce zice el!
Doar că placa a devenit indescifrabilă după câteva luni, câteva din englezescul couple, două adică. Invocând respectul doamnei biolog, ce e mai rușinos o placă indescifrabilă sau una lucioasă? La frustrare puteați să o faceți din cupru.
Acest cacalin popula cu tupeu de golan, jignește orădenii de parcă nu el a montat mizeria aia de placa culeasă de la fiare vechi, în timpul ocupației sale de bază. Auziți ce latra puli kutya: „În lunca Crișului, timpul nu are răbdare cu oamenii, iar aceștia doresc multă poleială. În aceste condiții, am decis să renunțăm la acest corten și să amplasăm o placă pe gustul oricărui „țăran”, care a ajuns într-o urbe, adică să folosim un material care nici nu zici că nu este din aur, un material mult mai pe gustul concitadinilor noștri” De unde știi tu mă, spoiangiule, ce vor orădenii, i-ai întrebat?! Ai pus un kkt de tinichea ce a ruginit după câteva luni și apoi zici că de vină sunt țăranii din urbe? Și tot țăranii din Oradea au pus bucata aia de tablă furată din șopronu lui tac-tu mare când ciocănea la cazan, sau chiar matale, parșivule?