Luni, 18 decembrie, în Cetatea Oradea, la Galeriile Cetate, a avut loc vernisajul expoziţiei de grafică digitală „Spaţii Virtuale”. Lucrările expuse aparţin artistului plastic Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaş.

 

Expoziția de grafică digitală „Spații virtuale” a fost organizată de către Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Bihor, în parteneriat cu Primăria Oradea. Vernisarea expoziţiei a fost realizată de prof. univ. dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.

„Cu toate că vernisăm o expoziţie grafică digitală, aş începe cu o mărturisire pe care Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaş a făcut-o cu o sinceritate tranşantă: Înainte de toate, eu sunt pictor. Adevărul celor afirmate de artistă trebuie spus că rezultă nu doar din, să zicem, impresionanta serie de lucrări clasice, inspirate de atmosfera grădinii din Bomarzo, acea Bosco Sacro sau, cum îi spun localnicii, Bosco dei Mostru - cu textura lor grea, pătoasă, aproape violent vizuală, dar rafinată la nivelul conceptualităţii, de o materialitate picturală aproape organică, lăsând senzaţia de eroziune a pământescului şi de întrepătrundere a lui cu taina şi misterul”, a spus Aurel Chiriac. „Adevărul celor afirmate îl găsim în tot ceea ce a realizat şi în spaţiul artei New Media, zonă în care Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaş se mişcă cu o naturaleţe remarcabil, îmbinând sensibilitatea cu simbolul, senzorialul cu nesentimentalismul tehnicilor uzate. De fapt, artista pare într-o tranziţie continuă - într-o căutare continuă, reţinând şi expunând fragmente, bucăţi, părţi dintr-un soi de drum iniţiatic către o stare despre care nu ştim prea mult, dar pe care o căutăm cu toţii: virtualitatea”, a mai explicat managerul MTC.

„Modul în care artista răspunde acestei probleme a căpătat de-a lungul timpului denumiri dintre cele mai diverse: Computer Art, Computer Graphics, Computer Painting, Electronic Art, New Media. Ceea ce le uneşte este unealta: un instrument electronic şi un program pe calculator. S-a pus chiar problema dacă avem, în acest caz, de-a face cu artă propriu-zisă. După ce priveşti lucrările lui Jim Harris, Lev Stepanov sau Pauline van de Ven, evident că răspunsul e unul uşor de dat şi întrebarea cade în desuet”, a afirmat Aurel Chiriac. „Arta digitală nu este uşoară pentru că arta nu este uşoară şi niciodată echipamentul nu te face artist. Programul pe calculator este un simplu instrument, cum erau şi cele tradiţionale”, a explicat Chiriac.

Acesta a mai remarcat că în lucrările expuse ies în evidenţă explozia de culoare, „în multe cazuri de-a dreptul ireală” şi dimensiunile mari ale celor mai multe printuri. „Nu găsim decât foarte rar în natură ceea ce virtualul face cu putinţă Gradul de perfecţiune al liniilor, formelor, toate caracteristicile vizuale sunt de-a dreptul inumane, în sensul de în afara putinţelor noastre. Dar faptul că le avem în faţa ochilor înseamnă că ele există. Iar o asemenea virtualitate, o asemenea irealitate are nevoie de spaţii largi pentru a respira şi pentru a se impune. Virtualitatea pe care autoarea ne-o propune este una fără accidente pentru că tehnica este una în afara accidentului - transparenţele, simetriile, repetările, formele, toate sunte perfecte. Spaţiile virtuale sunt, până la urmă, propuneri de perspective existenţiale: pătrunderea în lume a virtualului e un mod de însănătoşire a acestuia”, a mai spus Aurel Chiriac.

Expoziția va fi deschisă până în data de 26 ianuarie 2018, şi poate fi vizitată în intervalul orar: 13.00 - 17.00.