Bulendre şi... cârnăciori din carne adevărată! Încă de la primele ore ale dimineţii, pe drumul care duce spre piaţa "Ocska" pregătirile pentru vânzare erau în toi. Primele pături erau deja aşternute pe marginea drumului, iar câţiva bătrânei îşi aranjau cu meticulozitate lucruşoare de pentru vânzare. Şase papiote de aţă, nu prea curată, un afiş înrămat cu celebrul ?Ciobănaş? a lui Grigorescu, patru reviste cu integrame şi două dischete pentru calculator... "Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am vândut deja de aproape de 200.000 de lei?, se destăinuie un domn mai în vârstă. După ce îşi fixează cu o mână ochelarii pe nas, se adresează direct unei bătrâne care îşi instalase confortabil un scăunel la marginea trecerii de pietoni: ?Ai grijă, madam, că s-ar putea să dea o maşină peste tine şi pe urmă nu te mai vedem pe aici". Lumea circulă grăbită spre intrarea principală din piaţă şi mai aruncă câte o privire la preţurile afişate vizibil pe maşini. O Dacie papuc din ?84 se vindeacua 850 de euro, iar un Ford Taunus din ?69, cu la 1000 de euro. Totul este negociabil. Dacă ai banii la tine, te tocmeşti cu proprietarul şi apoi îţi faci actele. Cu 27 de milioane de lei, îţi poţi cumpăra o Dacia 1300 din ?82, şi de la 65 de milioane, începi negocierile pentru o Dacie fabricată în ?95. Cei cu buzunaru? mai gros aveau de ales între maşinile de fabricaţie germană şi dintre mărcile cele mai cunoscute. Un Mercedes Benz din ?90 - la 4500 de euro, o rulotă - 1100 de euro sau un tractor Universal 445, aproape nou, 150 de milioane. ?Avem carne adevărată? La intrarea în piaţă, lumea se îngrămădeşte în faţa vânzătorilor de bilete. "E scumpă piaţa, astăzi", vorbesc două femei cu năframă. Câteva casetofoane date la maxim îţi dau impresia că nu mai ştii din care parte se aude muzica. Manelele răsună în forţă, iar micii şi berea sunt la mare trecere. "Avem carne adevărată. Cârnăciorul ăsta mai mic vi-l dau la 20.000 de lei, numai să-l mâncaţi, iar mititeii la 10.000", afirmă, în grabă, preparatorul de carne. Nici în interiorul pieţei preţurile nu diferă de cele vândute în afară. O plăcintă cu cartofi se putea cumpăra la 8.000 lei, o cafea naturală la 7.000 lei, iar un ceai la 6.000 lei, toate servite la ?botu? calului?. Tarabele cu haine nu păreau să aibă trecere prea mare. Foarte puţină lume se interesa de preţuri şi doar câţiva curioşi mai aruncau o privire în fugă. Blugii se vindeau între 400.000 şi 550.000 de lei, iar costumele bărbăteşti şi de copii, la preţuri cuprinse între 750.000 şi 1.200.000 de lei. ?Încă n-am vândut nimic astăzi, dar sper să vând totuşi ceva?, ne spune vânzătorul de costume. ?În fiecare duminică vin aici, cu hainele aduse direct de la fabrica din Satu Mare. Altceva ce am putea să facem, la noi asta e tradiţie de familie?, afirmă comerciantul. Câteva femei năvălesc puţin mai departe la tarabele cu haine vechi. ?Astea două nu le dai cu 40.000??, întreabă clienta, în timp ce frământă cu interes două cămăşi mai colorate. Poftiţi la încălţări cu şosete cu tot! Puţin mai încolo, un bărbat mai tuciuriu îşi întinde cu mândrie o perdea de mătase: ?Poftiţi la marfă originală! V-o dau cu numai 200.000 de lei. E pe verificate?. În apropiere, la masa vecină, se îmbulzeau de zor câţiva bărbaţi să verifice nişte aparatură electronică. O combină audio, puţin folosită, la 7.000.000, cu boxe HI-FI şi trei CD-uri ca bonus, un casetofon de maşină, la 700.000 de lei şi telefoane mobile la discreţie. Lângă un cărucior pentru copii părăsit, dar expus spre vânzare, o ţigancă îşi ademeneşte clienţii cu două perechi de încălţări şi o şosetă albă. ?Ţâ-i dau la 200, cu tot cu şosetă. Sunt frumoşi şi buni de sărbători?. La zece metri mai încolo, la tarabele cu pantofi, preţurile variau între 200.000 şi 1.100.000, pentru pantofii bărbăteşti din piele. Puţin mai încolo, un tânăr vindea de zor, 50.000 de lei, CD-uri cu programe, jocuri piratate şi mp3-uri: ?Nu am aici jocul Doom3, dar îl am acasă împachetat. Eu nu vând nimic, fără să verific înainte?, declară tânărul, fără teamă de BSA (Business Software Associated). La ieşirea din piaţă, trecătorii sunt întâmpinaţi de un ultim filtru... O femeie cu mâna amputată de la cot cânta din frunză, spre mila celor din jur. "Încă nu m-a luat Poliţia, dar mie nu-mi pasă. Am 36 de nepoţei şi nu mă primesc acasă, dacă nu le duc ceva", afirmă Ivan Ioana, zisă Onica. Ea susţine că e de loc din Vâlcea şi a venit la Oradea, pentru că aici se câştigă mai bine. ?În două zile, adun un milion jumate, de care mai iau haine şi papuci pentru nepoţi. Dacă aş fi strâns banu? la ciorap, mi-aş fi făcut deja trei vile.? I-am urat sănătate şi ne-a răspuns cu un glas amar, dar plină de încredere: "Sănătate mai multă decât mine n-are nici o femeie din România".