100 de elevi de la mai multe licee orădene au participat miecuri, 6 noiembrie, la evenimentul „100 de voci pentru Tereza Mózes”, organizat la Muzeul Istoriei Evreilor Oradea. Acţiunea face parte din cadrul proiectului Ambasadorii Memoriei şi a fost organizată cu prilejul aniversării vârstei de 100 de ani a supravieţuitoarei Holocaustului, Tereza Mózes.

Proiectul Ambasadorii Memoriei a fost lansat la începutul anului 2019 şi este coordonat de muzeograful Diana Iancu. Proiectul, care se încheie în decembrie 2019, şi-a propus să familiarizeze adolescenţii cu istoria evreilor care au trăit în Oradea şi să-i ajute să conştientizeze dimensiunile iadului prin care aceştia au trecut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În cadrul proiectului elevii au beneficiat de ghidaj în sinagogile orădene, dar şi în casele în care au trăit evreii sau în imobilele construite de arhitecţi evrei.

Şi pentru că în data de 6 noiembrie Tereza Mózes, supraviețuitoare a Holocaustului, a împlinit vârsta de 100 de ani, în cadrul proiectului, a avut loc acţiunea „100 de voci pentru Tereza Mózes”. La acţiune au participat 100 de elevi din clasele a X-a şi a XI-a din cadrul Colegiului Naţional Emanuil Gojdu, Colegiului Naţional Mihai Eminescu, Liceului Teoretic Onisifor Ghibu, Colegiului Economic Partenie Cosma, Liceului Ady Endre, Liceului Teologic Reformat Zsuzsanna Lorantffy, Liceului Teoretic Aurel Lazăr și de la Liceul de Arte. Elevii au citit 100 de fragmente din cartea scrisă de doamna Tereza Mózes, „Decalog însângerat”, în care autoarea relatează întâmplările din ghetoul din Oradea, respectiv din lagărele naziste. Originară din Şimleu Silvaniei, Tereza Mózes s-a născut în familia lui Ignác Klärmann și Mária (Szmuk) cu surorile ei Ibi, Magda, Erzsi și fratele David (Duci). În anul 1928 familia Klärmann s-a mutat la Oradea, atunci ea avea 9 ani. Aici a urmat cursurile Gimnaziului de Fete Evreiesc, apoi Liceul „Oltea Doamna”.

A fost martora schimbărilor petrecute la nivelul orașului între anii 1928-1944, transformări politice și sociale. Într-o zi de mai, în 1944, familia Klärmann a intrat pe poarta ghetoului. La 1 iunie 1944, împreună cu familia ei, a fost deportată din Parcul Rhédey la Auschwitz-Birkenau. De aici a fost dusă în lagărele din Letonia: Kaiserwald și Riga, unde i s-a atribuit un număr. Apoi a fost transferată la lagărul din Stutthof. A fost închisă și la Dörbek, un lagăr din nordul Poloniei. Peste tot a avut de înfruntat spectrul cumplit al selecţiei, însă firea ei tenace, dârzenia şi norocul au ajutat-o să supravieţuiască. În ciuda numeroaselor acte de dezumanizare la care a fost supusă, Tereza Mózes a reușit să regăsească bucuria de a fi, puterea de a gândi clar, de a învăța, de a iubi, de a crea! Aceste acțiuni le-a pus în slujba și activitatea ei, având un rol deosebit și la conturarea Muzeului Istoriei Evreilor din Oradea, donând muzeului obiecte reprezentative.