Prof. univ. dr. Gavril Cornuţiu, şeful Clinicii de Psihiatrie de la Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea, ar fi împlinit 69 de ani, în data de 2 decembrie. Din păcate, nu a reuşit să-și aniverseze această zi.

 

I-am fost prieten, am fost colegi de liceu la Marghita, am participat împreună la toate conferinţele Uniunii Medicale Balcanice (amândoi fiind membrii acestei organizaţii), şi chiar la unele conferinţe şi congrese medicale din Europa.

În anul 2016, profesorul Cornuţiu a editat o carte, la Editura Seculum, intitulată „Tragedia şi suferinţele omului Mihai Eminescu. Ultimii şase ani din viaţă”, unde a demonstrat medical că marele nostru poet naţional Mihai Eminescu nu a fost nebun (nu a suferit de psihoză maniaco-depresivă, o boală psihică gravă nevindecabilă) şi nici sifilitic.

În mai 2017, la Simpozionul Naţional de psihiatrie de la Timişoara, un medic psihiatru mai tânăr din Moldova a susţinut în lucrarea lui „Boala lui Eminescu” că poetul a suferit de psihoză maniaco-depresivă, dar fără argumente medicale.

Profesorul Gavril Cornuţiu a luat cuvântul şi a demonstrat colegului din Botoşani că Eminescu nu a avut psihoză maniaco-depresivă (adică nu a fost nebun), ci a avut o depresie gravă, vindecabilă, începând cu anul 1883. Până atunci, Eminescu nu a fost bolnav şi a scris capodoperele sale.

Contradicţiile dintre cei doi psihiatri au fost aprinse. Profesorului Cornuţiu i s-a făcut rău, suferind un infarct miocardic, în urma căruia a decedat. Pot să spun cu tărie că profesorul Cornuţiu şi-a dat viaţa încercând să demonstreze (lucru care l-a făcut în cartea amintită) că Eminescu nu a fost nebun.

Întrucât profesorul Cornuţiu a fost un colaborator frecvent al ziarului CRIŞANA, propun ca în acest ziar să fie publicată cartea respectivă în episoade (are 120 de pagini), pentru a lua la cunoştinţă toţi concitadinii noştri sacrificiul pe care l-a făcut profesorul Cornuţiu. Cartea este medicală, apărând în puţine exemplare, dar orice intelectual, de orice profesie, dacă o citeşte cu atenţie poate să o înţeleagă.

M-aş bucura dacă acest lucru s-ar întâmpla, pentru că această carte este prima din ţară scrisă de un psihiatru pe această temă. O să vedeţi că profesorul Cornuţiu citează în această carte doi medici care s-au mai ocupat de acest subiect, dar care nu au reuşit să lămurească pe unii academicieni nemedici (literaţi, istorici), că Eminescu nu a fost nebun. Profesorul Cornuţiu a reuşit să demonstreze şi să afirme că medicii psihiatri pot să pună un diagnostic de boală psihiatrică, chiar retroactiv, şi nu nemedicii, care se bazează pe zvonuri şi poveşti despre Eminescu la acea vreme.

Ştiinţa medicală evoluează, şi poate că medicii români din vremea aceea nu au fost în stare să facă un diagnostic diferenţiat între psihoza maniaco-depresivă şi depresia gravă, care s-ar fi putut vindeca dacă Eminescu ar fi fost tratat corespunzător. Interesant este că medicii din Viena au comunicat medicilor români că Eminescu nu este nebun şi sifilitic, recomandându-le să nu-i mai administreze mercur, dar aceştia nu au respectat indicaţiile, după cum scrie profesorul Gavril Cornuţiu în cartea sa.

Prof. dr. Petru MIHANCEA,

Şcoala doctorală a Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea