Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului sau Paştile, îşi trage denumirea de la cuvântul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care înseamnă "trecere".

Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru nefiinţă întru fiinţă, iar mai apoi, trecerea poporului israelitean din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal. Dacă mielul pascal a prefigurat, încă de atunci, sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, Paştile au continuat să reprezinte, pentru fiecare om în parte şi pentru întreaga omenire, o trecere, atât de la moarte la viaţă, cât şi de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.

Modul sărbătoririi Paştilor a fost diferit de-a lungul timpului, deşi în esenţă s-a păstrat ca în primele veacuri. Pentru creştinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia Bisericii creştine. Noaptea de Paști era petrecută în biserici, în priveghere şi rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidaţii la botez), iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârşirea Sfintei Jertfe şi cu lumini multe, semn al bucuriei şi luminării duhovniceşti.

Data la care se sărbătoreşte Paştile depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocţiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul, cu dată schimbătoare, legat de mişcarea de rotaţie a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocţiul de primăvară). Creştinătatea ortodoxă s-a împărţit, din anul 1924, în două, în ceea ce priveşte data sărbătoririi Paştilor: bisericile rămase la calendarul vechi, neîndreptat (Iulian), au continuat să îl serbeze după Pascalia veche, pe când bisericile care au adoptat calendarul îndreptat, Gregorian, au sărbătorit câţiva ani (între 1924 şi 1927) Paştile pe stilul nou. Ca să se înlăture însă dezacordul acesta dintre diferitele biserici ortodoxe şi pentru a se stabili o uniformitate în întreaga ortodoxie, bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Paştile să fie serbate în toată creştinătatea ortodoxă după Pascalia stilului vechi, adică o dată cu bisericile rămase la calendarul neîndreptat, Iulian.