Cu câteva zile în urmă, părinţii şi elevii aflau stupefiaţi că anul şcolar 2004/2005 va începe la 13 septembrie şi că pe ministrul educaţiei îl cam "doare în cot" de confiscarea ultimelor zile din vacanţa de vară şi a câte unei săptămâni din vacanţa de iarnă şi din cea de Paşti. Noua structură a anului şcolar ar fi rămas bătută în cuiele indiferenţei dacă primul ministru Adrian Năstase nu ar fi intervenit, in extremis, chemându-l la ordine pe Athanasiu, cerându-i să redea elevilor bucuria vacanţelor de altădată. În ultimii ani, începerea anului şcolar a devenit o incertitudine pentru elevi şi părinţi, data fiind schimbată aproape în fiecare an. Prima zi de şcoală a fost stabilită pe rând la 1, 15, 16, 17 septembrie, după bunul plac al celor care s-au perindat la conducerea ministerului de resort. S-a trecut pe rând de la trimestre la semestre, de la examen de treaptă la capacitate, sunt obligatorii ba opt, ba nouă, ba zece clase, avem perioadă de evaluare, materii opţionale sau manuale alternative. Pentru a mai închide gura lumii şi a masca dezastrul din învăţământ, MEC a hotărât să acorde şi câteva subvenţii - fără nici o legătură, desigur, cu campania electorală - elevilor care provin din familii sărace. Acestora li se vor aloca bonuri valorice de câte 200 de euro pentru achiziţionarea de calculatoare, trecându-se cu vederea faptul că, din buzunarul propriu, părinţii vor trebui să contribuie cu o sumă cel puţin egală până la concurenţa cu valoarea unui computer nou. Nici profesorii debutanţi nu au scăpat de "grija" Guvernului, care le oferă, mărinimos, 170.000 lei pe lună, pentru deplina "stimulare" a rămânerii în sistem. Se scapă, însă, din vedere, faptul că, indiferent de data stabilită pentru debutul său, anul şcolar ar putea să nici nu înceapă, dat fiind scandalul iscat de nemulţumirile profesorilor care ameninţă cu greva generală. Nemulţumirile părinţilor vor face, cu siguranţă, obiectul unei alte greve, electorale, prevăzută să dureze o singură zi, la 28 noiembrie 2004...