Înaintaşilor înaintaşilor mei codrul le-a fost deopotrivă şi prieten, şi ocrotitor. În codru şi din codru şi-au făcut casa şi masa, şi patul de dormit. La fel carul şi plugul, şi grapa, şi războiul de ţesut. În codru şi din codru şi-au făcut arcul şi săgeata ca armă de luptat şi, deopotrivă, unealtă de vânat. În codru au ţinut sfaturi de taină cum să-şi apere glia, neamul şi avuţia spirituală, moştenite din străbuni. Tot în codru şi din codru şi-au găsit şi mijloacele de existenţă, şi combustibilul de încălzit. Iată legăturile omului cu codrul pe care omul modern de azi nu le preţuieşte.

 

La începutul lunii august 2009

a avut loc la Prefectura judeţului Bihor Adunarea Generală a Asociaţiilor Proprietarilor de Păduri, Păşuni şi Terenuri Agricole din Bihor, în prezenţa preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Proprietarilor, Liviu Sabău, a subprefectului de Bihor, Silviu Odobasian, precum şi a directorului ITRSV Bihor, C. Luncan.

La adunarea generală au participat peste 100 de preşedinţi de asociaţii şi proprietari de pădure, iar dintre aceştia peste 25 au luat cuvântul, scoţând în evidenţă problemele deosebit de grave şi abuzurile organelor locale cu privire la aplicarea şi respectarea legilor funciare. S-a făcut şi o serie de propuneri privind modificarea unor legi. Problemele ridicate au suscitat mult interes din partea subprefectului Odobasian, care, trăgând competente concluzii, a dat garanţii că se va implica în rezolvarea problemelor ridicate, inclusiv cu asigurarea unui spaţiu pentru sediul asociaţiei.

În noul context privind structura proprietăţii asupra pădurilor este necesar ca şi proprietarii care au dobândit terenuri cu păduri, fie în mod particular, fie în forme asociative, trebuie să se alinieze la legislaţia în vigoare privind exploatarea pădurilor în regim silvic şi nu după bunul plac al unuia sau altuia, pădurea trebuie tratată ca un patrimoniu de interes naţional.

 

 

 

În ce mă priveşte, am reprezentat

la această adunare generală interesele a 72 de proprietari de pădure cu 202,0 ha câştigate la CEDO - Strasbourg, după 12 procese civile şi penale în ţară cu organele locale ale comunei Aştileu, care s-au dovedit inflexibile şi rapace în aplicarea legii funciare şi a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, procese începute în 2002 care se află încă pe rol la instanţele de judecată pentru despăgubirile pretinse.

Acest calvar este descris în cartea mea intitulată "Lupta unui om pentru dreptate şi adevăr", în care prezint, pe lângă rolul pădurii, şi poziţia unui fost primar şi a Consiliului Local care au aplicat legea junglei în acest caz cu interese clientelare de grup, situându-se mai presus de lege.

În contextul celor de mai sus, mă voi referi în continuare la preocupările şi "strigătul" unor oameni de ştiinţă şi de bine din ţară  pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din acest patrimoniu naţional numit pădure, care a reprezentat 30% din suprafaţa ţării.

 

După 1990 a avut loc o continuă

degradare şi distrugere a pădurilor, însoţită de abuzuri şi acte de corupţie, cauza şi evoluţia acestui proces fiind prezentate în vasta şi documentata lucrare "Pădurile României - trecut, prezent şi viitor - politici şi strategii", elaborată în colaborare şi cu consultarea unor personalităţi remarcabile în domeniu.

Într-un memoriu privind pădurile, semnat de specialişti de înaltă clasă în domeniu, membri fondatori ai "Federaţiei pentru apărarea pădurilor", adresat tuturor autorităţilor, se trage un semnal de alarmă privind soarta pădurilor României din care voi spicui cateva aspecte:

Dacă pădurile împreună cu vegetaţia forestieră - păşuni împădurite, zăvoaie şi altele au ocupat 30% din suprafaţa ţării, în prezent, prin defrişările masive din ultimii ani, cele care îndeplinesc funcţii de protecţie şi producţie se apreciază că s-au redus sub 24% şi acestea grav afectate prin răriri excesive, în special în zonele accesibile.

Pădurile sunt de interes naţional, fiindcă de mii de ani constituie baza pentru apărarea poporului român. De-a lungul istoriei soarta pădurilor a fost determinată de voinţa politică a celor care erau la putere, dar profesioniştii din managementul pădurilor au putut influenţa în bine hotărârile politice în gospodărirea pădurilor.

Situaţia dezastruoasă a pădurilor din ultimii ani din România este confirmată de fotogramele realizate de NASA, utilizate în cercetarea ştiinţifică de la Boston University. Aceste fotograme evidenţiază defrşările şi distrugerile masive mai ales în pădurile care erau ocrotite prin legi speciale ca monumente ale naturii şi rezervaţii. În prezent instituţiile de specialitate din SUA şi Canada cunosc mai bine prin aerofotograme starea pădurilor din România decât autorităţile şi instituţiile noastre care răspund de păduri. Despre pădurile din România inginerul silvic elveţian Christof Hubentobler scria în 2005: "Distrugerea pădurilor româneşti e o crimă de gradul I".

Distrugerea pădurilor a provocat calamităţi catastrofale în ultima vreme, cu numeroase victime omeneşti şi pierderi de gospodării, animale, drumuri, poduri şi altele, provocând pagube imense greu de evaluat. Distrugerea pădurilor se datorează limitării până la eliminare a atribuţiilor statului în gospodărirea pădurilor şi a economiei forestiere. În memoriu este criticat noul cod silvic care ar fi emanaţia unor grupuri de interese politice ş economice prin care se promovează Ocolul silvic privat ca persoană juridică de interes public pe simpla înscriere în registrul întocmit de M.A.D.R., care este ilegal.

 

În urma agravării continue a stării

dezastruoase a pădurilor însoţită de fenomene de corupţie şi abuzuri cunoscute şi de instituţiile europene, Guvernul şi Parlamentul au aprobat în 2004 "Proiectul de dezvoltare forestieră privind îmbunătăţirea gestionării durabile a pădurilor" cu un program de 25 de milioane dolari SUA finanţat de Banca Mondială.

În memoriu se arată că "Programul guvernamental 2009 - 2012" este lipsit de o fundamentare politică şi economică cu formulări tehnice şi juridice confuze, programul nu tratează problemele complexe de interes local, naţional, european şi global ale padurilor şi ale economiei forestiere. Nu este stabilit rolul şi atribuţiile statului în elaborarea politicilor şi a strategiilor de administrare şi gospodărire a pădurilor în interes naţional, politici de dezvoltare regională, protecţia mediului înconjurator, rolul cercetării ştiinţifice şi altele.

Se apreciază în memoriu ca pădurile României sunt într-o situaţie mai gravă decât după Al Doilea Război Mondial. Cu toata starea de sărăcie de atunci, Ministerul Silviculturii a dispus de personal, de fonduri şi de o structură administrativă astfel că pădurile au fost urgent refăcute şi dezvoltate. Se arată că în actualele condiţii de criză economică şi financiară există pericolul real ca sacrificarea pădurilor în interes politic şi de grup sa continue şi să se agraveze.

Avem reprezentanţi în comisiile, comitetele şi grupurile de lucru europene, care ar trebui să fie capabili să elaboreze şi să susţină politici şi strategii forestiere cu măsuri de atragere de fonduri în interesul României. Să nu fie aceştia reprezentanţi ai grupurilor de interese politicianiste şi clientelare interne şi ai marilor concerne.

România trebuie să se bazeze pe faptul că pădurea este singura "uzină biologică" care prin procesul de fotosinteză produce fara întrerupere masă lemnoasă, atât de necesară, preluând din aer bioxidul de carbon şi eliberând oxigenul, vital vieţii omului şi a animalelor. Mintea omenească nu a putut inventa o tehnologie cu asemenea efecte.

 

În 1966, an de referinţă pentru încheierea Campaniei de refacere a pădurilor începută în 1948, când s-au împădurit 55.727 ha, s-au îngrijit 332.000 ha de plantaţii tinere, s-au făcut diverse operaţiuni pe 303.000 ha de pădure, valorificând 4.455 mii mc produse secundare. S-au recoltat 33.252 tone fructe de pădure şi 10.758 tone ciuperci. Erau cele mai rentabile schimburi valutare pe economie, nemaivorbind de vânat şi pescuit în apele montane. Aceste realizări s-au înfăptuit cu 15.545 muncitori permanenţi, împreună cu cca 200.000 de muncitori sezonieri cu familii întregi, oameni săraci de la sate, care în sezonul de lucru îşi asigurau existenţa pe întregul an. S-au pus în valoare 25.186 mii mc lemn, dând de lucru la 267.542 salariaţi din industria de prelucrare a lemnului, iar produsele se vindeau la export, care reprezenta o altă sursă de venituri valutare. Dacă dorim să ieşim din criza economică şi financiară, sta în puterile noastre sa relansăm aceste activităţi benefice pentru economia naţională, adoptând strategii cu o structură administrativă corespunzatoare în care rolul statului sa fie preponderent de organizare a ocoalelor silvice de stat, nu private, clientelare, ale unor grupuri de interese, altfel vom avea parte de o "deşertificare" apocaliptică a munţilor noştri, cu grave perturbaţii şi dereglări ale factorilor climatici, cu degradarea terenului prin eroziune.