Oradea continuă să impresioneze prin investițiile majore realizate în ultimii ani în infrastructura urbană. Subpasajele moderne din centrul orașului au schimbat semnificativ mobilitatea, iar anunțul recent al Primăriei Oradea privind obținerea, în premieră pentru România, a unei finanțări europene de 270 de milioane de euro pentru dezvoltarea rețelei de tram-tren în Zona Metropolitană reprezintă fără îndoială un pas important pentru viitorul transportului public.

Cu toate acestea, modernizarea marilor axe de circulație nu ar trebui să lase în urmă zonele rezidențiale aflate la periferia orașului, unde transportul public există formal, dar în realitate este aproape imposibil de utilizat în condiții decente.

Un exemplu clar este Strada Făcliei – Podgoria, deservită de linia 15, care face legătura între Piața Cetății și Podgoria.

 

Linia 15 are 35 de opriri, dar fără condiții minime pentru călători

Problema este că o mare parte dintre aceste stații nu oferă aproape niciuna dintre dotările minime necesare:

  • lipsa trotuarelor
  • lipsa adăposturilor
  • lipsa băncilor
  • lipsa iluminatului corespunzator
  • lipsa siguranței pentru pietoni
  • lipsa accesibilității reale

În unele puncte, stațiile sunt amplasate direct pe marginea carosabilului, între asfalt și șanț, sau între asfalt și gardurile proprietăților, fără spațiu suficient pentru ca un călător să poată sta în siguranță.

În mod paradoxal, chiar și singura stație care dispune de un adăpost are o problemă fundamentală: nu există trotuar care să conducă până la ea, incepe si se termina intr-un sant, astfel încât călătorii ajung să meargă prin noroi sau pe carosabil pentru a putea ajunge la locul de așteptare.

O zonă care s-a schimbat, dar infrastructura a rămas în urmă

Atunci când Strada Făcliei a fost introdusă în rețeaua OTL, în urmă cu mai multe decenii, zona avea un număr redus de locuitori.

Astăzi situația este complet diferită, in ultimii ani:

  • s-au construit numeroase locuințe noi
  • s-au mutat familii tinere
  • numărul copiilor și elevilor din zonă a crescut
  • traficul auto a crescut semnificativ

Dacă în urmă cu 20 de ani zona era una liniștită, astăzi strada Făcliei a devenit o arteră de tranzit majoră pe ruta: Cluj – Osorhei – Podgoria – Făcliei – Centura de Nord – Autostradă. Mii de mașini traversează zilnic această zonă la viteze mari, fapt confirmat de instalarea recentă a numeroaselor limitatoare de viteză de catre primarie. Totuși, "cocoașele" de asfalt nu rezolvă problema, iar traficul a depășit de mult infrastructura existentă.

 

Captivitatea auto forțată

Locuitorii zonei, majoritatea familii tinere cu copii, sunt „captivi” în propriile mașini. Părinții nu își pot lăsa copiii să meargă la școală cu autobuzul 15, nu din lipsa serviciului OTL, ci din cauza pericolului iminent de pe drumul spre stație.

În diminețile de iarnă, pe ceața densă de lângă bazinele Companiei de Apă, a merge pe marginea drumului fără trotuar, printre mașini grăbite, este un act de inconștiență, nu o opțiune de transport.

 

Absența canalizării pluviale

Fără un sistem de colectare a apelor, fiecare ploaie transformă acostamentul în mlaștină. Pietonii care se aventurează spre „stație” sunt adesea stropiți de traficul greu, fiind nevoiți să aștepte autobuzul în noroi, pe marginea șanțului.

 

Transport public fără acces pietonal

Problema reală este că, în multe puncte, linia de autobuz nu este accesibilă pietonilor.

Pe Strada Făcliei:

  • nu există trotuare continue
  • nu există rigole pentru colectarea apelor pluviale
  • acostamentele devin pline de bălți
  • mașinile stropesc pietonii
  • vizibilitatea este redusă dimineața și iarna
  • unele stații sunt pur și simplu periculoase

În aceste condiții, oamenii sunt practic obligați să folosească mașina personală chiar și pentru deplasări scurte către oraș.

În anumite porțiuni de pe Strada Făcliei, carosabilul se îngustează atât de mult încât autobuzul este nevoit să oprească complet pentru a permite trecerea unei mașini mici din sens opus. În astfel de momente, spațiul dintre autobuz și marginea drumului dispare complet, iar un pieton aflat pe acostament nu mai are efectiv unde să se retragă.

Situația este cu atât mai gravă pentru persoanele vulnerabile. Pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, pentru vârstnici sau pentru mamele care împing cărucioare cu copii, deplasarea pe marginea acestei străzi este imposibilă. Fără trotuare, fără refugii pietonale și fără acces amenajat către stațiile OTL, aceste categorii de cetățeni sunt practic excluse din utilizarea transportului public. Într-un oraș care investește în mobilitate modernă, faptul că unii locuitori nu pot ajunge fizic până la autobuz ridică o problemă serioasă de accesibilitate și echitate urbană.

Paradoxul mobilității urbane

Oradea investește sute de milioane de euro pentru a reduce traficul din oraș.Însă în același timp, în unele cartiere, lipsa unei infrastructuri elementare pentru transportul public îi obligă pe oameni să urce zilnic în mașină.

Asta înseamnă:

  • mai mult trafic spre centru
  • mai multă poluare
  • costuri publice mai mari
  • presiune suplimentară pe infrastructura rutieră

 

Ce se poate face

Locuitorii zonei nu cer proiecte spectaculoase. Cer doar condiții normale pentru anul 2026:

  • trotuare continue
  • stații sigure
  • adăposturi cu acoperiș
  • bănci
  • iluminat
  • acces pietonal real
  • siguranță pentru copii și vârstnici

 

Un apel către administrație

Prin acest articol, solicităm Primăriei Oradea să își îndrepte atenția și către zonele laterale ale orașului, acolo unde problemele reale ale cetățenilor sunt uneori invizibile în comparație cu marile proiecte din centru.

În paralel cu proiectele de sute de milioane de euro pentru centrul orașului, să nu ignore „arterele periferice” care pompează, de fapt, trafic în centru. O infrastructură OTL decentă pe strada Făcliei – care să includă trotuare continue, stații cu adăpost și iluminat corespunzător – ar reduce numărul de mașini care intră zilnic în Oradea.

Fără aceste investiții minime în siguranță și accesibilitate, pasajele din centru vor deveni doar niște monumente scumpe ale unei strategii care a uitat că transportul public începe de la ușa cetățeanului, nu de la intrarea în pasaj.

Modernizarea orașului nu înseamnă doar investiții spectaculoase. Înseamnă și posibilitatea ca un elev sau un pensionar să poată ajunge în siguranță la stația de autobuz din cartierul în care locuiește. Iar pe Strada Făcliei, această normalitate încă lipsește.

Locuitor al strazii Facliei,
Calin Lapuste