Unde sunt cinematografele de altădată? Cortina grea şi prăfuită s-a lăsat, poate pentru totdeauna, peste marile ecrane din sălile de cinematograf orădene. Privatizarea care s-a impus reţelei publice de difuzare a filmelor a aruncat acest sector în pragul colapsului. Dacă în 1990, într-o lună, numai una dintre cele şapte săli de cinematograf care funcţionau pe raza municipiului, avea 30.000-40.000 de spectatori, azi, la cinematograful "Transilvania", numărul spectatorilor nu depăşeşte 300 pe lună... Unde sunt cinematografele de altădată? Pânză de păianjen pe marile ecrane orădene Cortina grea şi prăfuită s-a lăsat, poate pentru totdeauna, peste marile ecrane din sălile de cinematograf orădene. Privatizarea care s-a impus reţelei publice de difuzare a filmelor a aruncat acest sector în pragul colapsului. Oraşe cu o veche tradiţie cinematografică au ajuns, azi, să piardă, printr-o conjunctură de interese de la nivel central, tot ce a reprezentat pentru acea comunitate cele câteva clipe de destindere în faţa marelui ecran. Degradarea acestui sistem a început imediat după revoluţie, când oferta televiziunilor sau alternativa home cinema au contribuit la diminuarea considerabilă a numărului spectatorilor cu fiecare an. Dacă în 1990, într-o lună, numai una dintre cele şapte săli de cinematograf care funcţionau pe raza municipiului, avea 30.000-40.000 de spectatori, azi, la cinematograful "Transilvania", numărul spectatorilor nu depăşeşte 300 pe lună. "Libertatea"... încătuşată La începutul anului, Consiliul Naţional al Cinematografiei a scos la licitaţie cinematograful "Libertatea", singurul care mai făcea face concurenţă colosului Hollywood Multiplex care şi-a întins tentaculele şi în Oradea. În partea de vest a ţării, licitaţia a fost câştigată de o firmă clujeană, Chicago Tour, care, prin contract de concesiune, încheiat pe o durată de şapte ani, şi-a asumat obligaţia de a menţine actuala destinaţie a sălilor. Deşi preluat de concesionar acum trei luni, întregul complex este într-o renovare continuă şi lentă, probabil în aşteptarea unei noi decizii, prin care spaţiul să-i fie trecut în proprietate, ca apoi, liniştit, să se apuce de treabă şi să-şi dezvolte activităţi profitabile, cum ar fi un cabaret, şi nicidecum o sală de cinema. "Transilvania", ultima redută... Întreaga activitate a sucursalei RADEF Oradea(Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor) s-a restrâns la o singură sală de cinema, cea de la "Transilvania", ceea cea însemnat o grea lovitură pentru mulţi dintre cinefilii orădeni, care au pierdut atât calitatea şi confortul pe care îl oferea Sala A şi aparatura Dolby Sorround perfomantă, montată de curând, dar şi premierele care, azi, ajung aici cu o lună mai târziu. De pe urma acestei brambureli din sistemul public de difuzare, au profitat firmele private, care, câştigând monopolul absolut, şi-au permis în interval de două - trei luni să majoreze preţurile de două ori, biletul la avanpremieră costând peste 100.000 de lei. Cel mai dureros lucru este că aceste locaţii importante ale oraşului au fost pierdute în favoarea unui grup de interese de la Bucureşti, care se mulţumeşte să încaseze chiriile, fără a se interesa dacă clauzele care impun păstrarea destinaţiei iniţiale sunt respectate de aceştia. "Majoritatea cinematografelor au fost construite din banii de la bugetul local şi ar trebui să facă parte din proprietatea oraşului. Este nedrept ca întreaga chirie de pe aceste spaţii să ajungă pe mâna unor oameni complet dezinteresaţi de soarta comunităţii locale. Deciziile de la centru au fost arbitrare, iar gestionarea proastă a situaţiei ne-a obligat să ne restrângem activitatea de la şapte săli de cinema la una singură", ne-a declarat Ionela Maliţa, administrator cinema. Previziuni sumbre Alungaţi în stradă dintr-o clădire care a funcţionat ca şi cinematograf mai bine de jumătate de veac, fără nici un echipament sau recuzită, fără Dolby Sorround-ul în care s-a investit de către susursala din Oradea peste 1 miliard de lei, cei patru angajaţi ai RADEF încearcă să menţină pe linia de plutire singura sală de cinema din Oradea, "Transilvania". O sală rece, neprimitoare, plină de igrasie şi nişte scaune de lemn dezarticulate este tot ce a mai rămas. O imagine lugubră, care pare să-i fi îndepărtat şi mai mult pe orădenii iubitori ai marelui ecran, numărul lor ajungând în săptămâna trecută la doar 70. Din păcate nici preţurile extrem de mici, între 30 şi 25. 000 lei, nu pot să compenseze faptul că premiere ajung aici la o lună de la lansarea lor la Bucureşti. "O investiţie de cel mult 200 de milioane ar fi suficienăt ca să redăm acestei săli strălucirea de odinioară. Dar, cei de la Bucureşti nu sunt dispuşi să ne acorde această şansă, deşi noi de abia ne menţinem pe linia de plutire", ne-a precizat administratorul cinematografului. Din păcate, nimic bun nu se întrevede la orizont pentru marile ecrane. Concurenţa acerbă, deciziile autodistructive ale conducerii RADEF anihilează orice şansă de revigorare a reţelei publice de difuzare a filmelor, lăsând loc firmelor private care, instaurând monopolul, vor transforma vizionarea unui film într-un lux pe care românul de rând nu şi-l mai permite...