În noaptea de sâmbătă spre duminică (24 spre 25 martie) România va trece la ora oficială de vară, ceasurile fiind date înainte cu o oră. Astfel, ora 3.00 a dimineţii de 25 martie devine ora 4.00.

Trecerea la ora de vară este unul dintre cele mai discutate subiecte în ultima perioadă, atât la nivel european, cât și în România. Pe plan național există deja un proiect de lege privind renunţarea la trecerea la ora de vară, care a fost depus în Senatul României. Parlamentul European a cerut recent Comisiei Europene o evaluare „în profunzime” a avantajelor şi dezavantajelor schimbării orei în mod semestrial şi să prezinte „dacă este necesară” o revizuire a directivei care o organizează în cadrul Uniunii Europene. Însă niciun stat membru UE nu poate pune capăt în mod unilateral practicii de a da ceasurile cu o oră înainte în timpul lunilor de vară, fiind nevoie de acordul tuturor celor 27 de state membre. Deci, cel puţin anul acesta, trecerea la ora de vară este obligatorie.

Ora oficială de vară, ora Europei Orientale la care trece ţara noastră în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată. În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar, în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările UE.

Pe continentul european, schimbarea se face în toate ţările, cu excepţia Islandei, Belarusului şi Rusiei.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui şi de reducerea folosirii luminii artificiale.