Un grup de persoane care se pretind urmaşe ale unui bogătaş de pe vremea Imperiului Austro-Ungar revendică aproape întreaga suprafaţă a localităţii Sacalasău Nou, comuna Derna. Locuit în mare parte de etnici slovaci, satul a fost ridicat pe terenurile despădurite şi desţelenite de strămoşii locuitorilor de azi. Din perioada interbelică, terenurile au fost în posesia continuă a familiilor de aici, chiar şi în perioada comunistă, localitatea nefiind colectivizată.

Procesul prin care este revendicată aproape întreaga suprafaţă a localităţii – aici incluzând păşunile, teren arabil, pădure, livezi, vii, fâneţe, dar în unele cazuri şi curţi sau drumuri – a debutat în 2013, la Judecătoria Marghita. Trei persoane, Maghiar Hermina, Pop Corina şi Magheru Ioan, au deschis o acţiune civilă prin care solicită „reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea subsemnaţilor pentru suprafaţa de 794.160,16 mp după antecesoarea Bartos Iolanda, căsătorită Fenyes, pe vechiul amplasament potrivit înscrierilor din CF 413, păşune 47.151,38 mp, arător 173.257,72 mp, pădure 228.433,74 şi conform CF 91 pădure 345.317,32 mp şi în consecinţă întocmirea documentaţiei în vederea eliberării titlui de proprietate; în situaţia în care nu este posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, solicităm ca reconstituirea să se realizeze pe amplasamente libere.”

Conform unui raport de expertiză topografică întocmit în 2015, la solicitarea instanţei Judecătoriei Marghita, expertul topograf a identificat, studiind planurile cadastrale şi prin expertiză la faţa locului, o suprafaţă totală de 931.866 mp.

În acţiunea civilă reclamanţii susţin că suprafeţe de teren le-au fost preluate „abuziv” şi solicită „în temeiul legilor fondului funciar să se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafeţele de teren de care proprietarii au fost deposedaţi abuziv în perioada 1945-1950.” Or, aşa cum am amintit, localitatea nu a fost colectivizată, iar „deposedarea abuzivă” ridică deja un semn de întrebare. În acţiune, reclamanţii îşi prezintă şi legăturile de rudenie cu familia Bartos, respectiv cu fraţii Adorian, Gabor şi Iolanda, numiţi „proprietari tabulari” pe suprafeţe revendicate, sub forma unor schiţe de mână.

Au vândut tot în perioada interbelică

În procesul deschis intervine şi Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Primăria Derna, reprezentată de primarul Filip Victor, care cere respingerea acţiunii, deoarece reclamanţii nu ar avea calitate procesuală activă. În fapt, „reclamaţii, invocând o alambicată relaţie de familie, solicită reconstituirea dreptului de proprietate” asupra terenurilor în suprafaţă totală de 794.160,16 mp.

În întâmpinarea depusă la Judecătoria Marghita se susţine de către Comisie că „numiţii Bartos Adorian şi Iolanda nu au deţinut terenul amintit încă din perioada interbelică, aceştia, în decursul anilor 1920-1930, prin mai multe vănzări succesive, înstrăinându-şi tot terenul populaţiei slovace care a colonizat zona şi a constituit satul. Dovada susţinerilor noastre o constituie contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu diferite persoane, ai căror descendenţi trăiesc şi acum în localitatea Sacalasău (Nou) şi care ne-au pus la dispoziţie contractele încheiate de ascendenţii lor.” Afirmaţia este susţinută în continuare prin faptul că în registrul agricol din 1945 familia Bartos nu mai figurează cu nicio suprafaţă de teren.

„Terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, în această localitate neexistând niciodată CAP. Terenul nu poate constitui obiectul retrocedării în natură, acesta constituind în parte vatra satului Sacalasău (Nou), iar în prezent se află în totalitatea sa în posesia locuitorilor satului Sacalasău (Nou), parte dintre aceştia dobândind titluri de proprietate asupra acestui teren”, se arată în documentul prin care se cere instanţei respingerea acţiunii de revendicare.

Sunt depuse la dosar extrase din registrele agricole, listă cu titluri de proprietate, copii după contracte vechi de vânzare-cumpărare, situaţii CF, solicitându-se şi interogatoriul reclamanţilor şi administrarea de probe testimoniale.

O expertiză topografică

Aşa cum se procedează de regulă în astfel de speţe, instanţa decide întocmirea unei expertize topografice, expert tehnic în cauză fiind numită ing. Simona-Florentina Pascar. În raportul de expertiză întocmit se concluzionează: „imobilele aflate în litigiu nu au putut fi identificate în totalitate pe hărţile topografice”, fie din cauză că pe o planşă apăreau numerele topo iniţiale şi nu cele dezmembrate, fie din cauză că o altă planşă „era grav deteriorată.” Sunt evidenţiate apoi într-un lung tabel imobilele identificate, iar în final, raportul mai mult încâlceşte situaţia juridică decât să o clarifice, lăsând instanţa să dispună cum crede de cuviinţă.

„Proprietarii şi/sau posesorii actuali ai terenurilor din litigiu nu pot fi identificaţi, deoarece nu există o evidenţă a acestora după numerele topografice, ultima evidenţă clară a posesorilor acestor imobile după nr. topo fiind cea din Registrul Agricol din anul 1921. Conform Registrului Agricol din anul 1948 evidenţa posesorilor imobilelor este ţinută după numele acestora şi după numărul administrativ al localităţii.

O evidenţă clară şi pertinentă ar putea fi în CF91 Sacalasău, în cazul în care coala nu ar fi distrusă şi deteriorată, acesteia lipsindu-i câteva pagini, iar pe alte câteva înscrisurile sunt imposibil de descifrat. O dublură a acestei coli care ar putea clarifica situaţia şi înscrisurile din acestea s-ar putea găsi în arhivele din Budapesta, iar copii după contractele de vânzare-cumpărare s-ar putea găsi în arhivele statului.” Este dat ca exemplu un teren identificat pe nr.topo şi vândut în 1916, dar care figurează la poziţiile solicitate de reclamanţi.

Apar încă zece moştenitori

La cei trei reclamanţi care au deschis procesul se adaugă pe parcurs, în calitate de intervenienţi principali, încă o duzină de prezumtivi moştenitori: Maghear Daniel Dorel, Maghear Beniamin Florin, Maghear Liviu junior, Komokozi Reka Marta, Komokozi Gheorghe, Tărăboanţă Maria, Covaciu Gabriela Florica, Sav Gheorghe, Sav Octavian şi Maghear Gheorghe.

Pe de altă parte, alte zeci de localnici care nu au titluri de proprietate au solicitat instanţei să le fie reconstituit dreptul de proprietate, cu titlu de moştenire sau cumpărare, după caz. Aceştia au arătat că de o perioadă îndelungată de timp au exercitat o folosinţă asupra terenurilor, publică, neviciată, sub nume de proprietar.

Localnicii au arătat că „iniţial terenul a aparţinut familiei Bartos care a înstrăinat suprafeţe mari de teren populaţiei de origine slovacă venită ca lucrători forestieri la începutul sec.XX, populaţie care a întemeiat localitatea Sacalasău. De la momentul achiziţionării acestor terenuri de către ascendenţi, care au omis să-şi înscrie dreptul de proprietate în CF, folosinţa a aparţinut familiilor acestora”, susţin localnicii în voluminosul dosar 2749/255/2013. Şi aceştia au fost introduşi ca părţi în proces prin încheierea instanţei din 8 martie 2017.

Petiţii la Prefectură şi Guvern

Una dintre „victimele” acestui proces, care se vede nevoit să lupte în instanţă pentru moştenirea părintească, este şi orădeanul Iuras Ştefan. Acesta a depus mai multe petiţii, atât la Comisiile locale şi judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, dar şi la Prefectura Bihor şi Guvernul României. În petiţia adresată Guvernului la 3 martie 2017, acesta arată modul prin care strămoşii săi au dobândit imobile în Sacalasău – bunicul Iuras Paul cumpărând în 1933 terenuri pe care le-a intabulat, iar mai târziu tatăl său a construit acolo o casă cu toate acareturile necesare unei gospodării. Orădeanul reclamă acivitatea deficitară a Comisiei locale de aplicare a legilor funciare care nu i-a eliberat titlul de proprietate, deşi deţine contracte de vânzare-cumpărare a terenurilor şi a prezentat chitanţe de plată a impozitelor pentru imobilele deţinute. Odată cu declanşarea procesului de către presupuşii moştenitori ai familiei Bartos, omul se teme că, „împreună cu tot satul va trebui să renunţăm la terenuri şi să devenim chiriaşi pe terenurile pe care le-au cumpărat bunicii noştri?!”

Iuras face un apel către Guvern să îi sprijine pe săteni, deoarece „majoritatea sunt vârstnici, fără sprijin şi cu bani puţini”, apel pe care îl adresează şi Prefecturii Bihor. Evident, ambele instituţii nu prea au cum să intervină în derularea unui proces, poate doar pe cale administrativă să dispună verificarea activităţii Comisiilor de fond funciar.

Procesul prin care se va decide soarta unui întreg sat merge mai departe, în ritmul încet al unui mega-dosar în care sunt implicate zeci de familii, suprafeţe mari de teren şi multe încurcături de acte. În spatele lui se află însă destinul unei comunităţi fragile, transplantate acum mai bine de un secol pe Dealurile Dernei.

FOTO: mondorama.ro