Muzeul Țării Crișurilor a găzduit joi, 16 iunie, conferința „Ioan Slavici, patriot și/sau trădător? (între devotamentul național și realitățile geopolitice)”, susținută de prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, și moderată de prof. univ.dr. Gabriel Moisa, managerul muzeului.

Evenimentul s-a desfășurat sub egida Colocviile Muzeului Țării Crișurilor și a suscitat interesul orădenilor, sala de conferințe a muzeului fiind plină până la refuz.

„Știu că se spune că noi, istoricii, ne schimbăm mereu povestea. Însă adevărul este că pe măsură ce descoperim noi documente, se pot schimba puncte de vedere”, a spus, în deschiderea conferinței, Gabriel Moisa. „Chiar dacă avem aceste dovezi însă, este bine ca prin istoria pe care adolescentul o învață la școală să-i creionăm repere prin eroi care-l vor face mândru să fie român”, a spus Moisa.

Dr. Ioan Bolovan și-a început conferința atrăgând atenția că noile încercări legislative din România ar putea bloca accesul istoricilor la documente secrete, inclusiv la cele vechi de 100 de ani, și care vobresc despre personalități ca Ioan Slavici. Acesta a mai subliniat că astăzi, în România, suntem obișnuiți să judecăm totul în alb și negru, în „Cine nu e cu noi, este împotriva noastră, în Ciuma roșie, galbenă, verde”.

„Însă avem nevoie să nu privim oamenii din trecut în alb și negru. Albul și negrul sunt părți ale aceluiași spectru solar. De aceea, ar fi necesar să acceptăm că există și alb, și negru, și gri. Între cei care comportă o privire în alb, negru și gri este și cel despre care vom vorbi astăzi, Ioan Slavici”, a spus Ioan Bolovan. „Ne-am obișnuit înainte de 1989 să-l punem pe un piedestal de patriot și de erou național. Acum sunt voci care îl numesc germanofil și trădător. Însă trădarea lui Slavici nu a fost o trădare, ci o încercare de a sluji nația”, a mai spus academicianul. 

„Slavici a fost un creator și un promotor al unității și al culturii române. Însă trebuie să înțelegem că începând cu finele secolului XVII, românii din Transilvania au fost loiali Casei de Habsburg. Românii credeau că pot apela la împărat când erau asupriți de nobilii maghiari, care erau asupritorii lor direcți. Au supt împreună cu laptele mamei loialitatea față de împărat. La fel cum au supt și ura față de Imperiul Țarist”, a mai explicat Bolovan. El a povestit despre jurământul pe care Slavici, ca student și soldat ajuns în capitala imperiului, l-a făcut față de împărat, fapt cu o însemnătate aparte asupra oricărui tânăr, dar și că ajuns în București, ani mai târziu, a rămas fără slujbă și a fost salvat de angajarea la o școală germană.

„Când a început războiul a apărut pe listele spionilor filogermani. El a pledat pentru schimbarea politicii externe a României spre Austro-Ungaria. Dar să ținem cont că anti-rusismul i-a fost insuflat și de poveștile pe care le știa de la Mihai Eminescu sau de cedarea Basarabiei. În august 1916, când România a intrat în război să elibereze Transilvania, Slavici a fost ridicat și dus la Fortul Domnești și la Hotelul Louvre. După o lună a fost eliberat, pentru că nu s-a găsit nimic împotriva lui”, a mai spus academicianul.

Nu în ultimul rând, Ioan Bolovan a atras atenția că istoricii trebuie să fie detașați de judecată și deschiși la multiperspectivitate.

Conferința a fost organizată de instituția muzeală, Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării și Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău, aflat sub egida Academiei Române, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea.