Biroul de presă al investitorilor Ioan Micula și Viorel Micula au transmis un comunicat în care aduc o serie de lămuriri cu privire la acțiunile organelor statului de zilele trecute, acțiuni desfășurate la sediile sociale ale mai multor firme.

• În data de 11 decembrie 2013, tribunalul internațional ICSID aflat sub egida Băncii Mondiale (Washington) a confirmat printr-o hotărâre arbitrală că statul român a încălcat în anul 2005 drepturile investitorilor suedezi, Ioan Micula și Viorel Micula și, în consecință, l-a condamnat la plata unor despăgubiri în valoare de aproximativ EUR 75 milioane plus dobânzi.

• Statul român a epuizat toate căile de atac împotriva hotărârii arbitrale, aceasta devenind definitivă și a dobândit autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi anulată sau nerecunoscută, putând fi executată pe teritoriul a peste 150 de țări. Convenția ICSID impune prin Articolul 53 că ”(1) Sentința este obligatorie faţă de părţi şi nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs, în afară celor prevăzute de prezenta convenţie” , iar prin Articolul 54 că ” (1) Fiecare stat contractant recunoaşte orice sentință dată în cadrul prezentei convenţii ca fiind obligatorie şi asigură executarea pe teritoriul său a obligaţiilor pecuniare pe care sentinta le impune, ca şi când ar fi vorba de o judecată definitivă a unui tribunal funcționând pe teritoriul zisului stat.”

• Pe de altă parte, Comisa Europeană care, deși a participat la toate aceste proceduri, a decis în mod arbitrar și în premieră să declare ajutor de stat ilegal despăgubirile achitate unor investitori în baza unei hotărâri definitive impuse de un tribunal internațional pentru conduita unui stat membru chiar dacă viza perioada de dinainte de a adera la Uniunea Europeană, când dreptul UE nu era aplicabil. Astfel, în anul 2015, a emis împotriva României o Decizie de recuperare a despăgubirilor achitate, pe care statul român nici nu a contestat-o. În anul 2019, în urma contestației investitorilor, Decizia a fost anulată de Tribunalul general al UE, iar apoi apelată. Prin urmare, ea încă nu a fost validată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, apelul împotriva acesteia fiind încă pe rol. Comportamentul Comisiei Europene față de acest caz este doar unul care încalcă flagrant dreptul internațional, dar e și vădit discriminatoriu, deoarece a permis ca în multe alte cazuri să accepte ca despăgubirile să fie plătite investitorilor, fără vreo altă consecință de condamnare a statului în cauză. În acest sens, amintim cu titlu de exemplu câteva cazuri foarte cunoscute precum Vattenfall (Suedia) v. Germania, EDF(Franta) v Ungaria, JGC v Spania, Gavazzi(Italia) v Romania. Toate aceste hotărâri arbitrale au fost achitate integral către investitori fără a se avansa teoria că plata despăgubirilor ar fi ajutor de stat ilegal.

• În SUA, statul român a încercat fără succes să oprească executarea hotărârii arbitrale. În acest sens, statului român i s-au respins nu mai puțin de patru apeluri pentru a contesta recunoașterea și executarea hotărârii ICSID pe teritoriul SUA. Comisia Europeană a participat în aceste proceduri, unde Decizia Comisiei Europene a fost considerată drept irelevantă.

• Prin urmare, Decizia Curții Districtuale din Districtul Columbia (United State District Court of the Columbia District) din 19 septembrie 2019 a confirmat că România mai datorează debitul de USD 356,439,729 plus dobânzi. Această sumă se capitalizează în continuare și va fi automat majorată cu orice sumă pe care statul român o va confisca de la investitori în România, indiferent de metoda utilizată.

• În data de 20 noiembrie 2020, Curtea Districtuală din SUA a sancționat România pentru nerespectarea obligațiilor sale din hotărârea de executare din SUA și a impus o sancțiune de USD 25,000 /săptămână pentru prima lună, urmând a se dubla la fiecare 4 săptămâni, fără a depăși USD 100,000 /săptămână, care continuă să se cumuleze și în prezent.

• În baza acestei hotărâri, Curtea Districtuală a aprobat deja de 2 ori cumularea sancțiunilor pentru suma totală de USD 15,2 mil.

• În concluzie, toate acestea evidențiază faptul că fiecare stat membru al UE este cel care decide, în funcție de interesul politic de la acel moment, dacă alege să respecte dreptul internațional sau nu. O asemenea conduită discreționară, precum cea a României, pune serios sub semnul întrebării respectarea statului de drept în România, ceea ce trage un semnal de alarmă investitorilor străini interesați în a mai investi pe termen lung.

• Indiferent de finalitatea demersului aflat pe rolul Curților UE, hotărârile Curților din SUA rămân intacte și executorii împotriva României.

• În ceea ce privește verificările demarate de organele de cercetare, la cererea Parchetului, vom dovedi fără nicio dificultate că toate tranzacțiile efectuate rezultă din relații comerciale reale, efective, prestate și evaluate corect.

• Companiile noastre își desfășoară activitatea cu respectarea legislației în vigoare și a standardelor de etică și conformitate pe care ni le-am asumat. În cei peste 30 de ani de activitate, am construit cu seriozitate un business în România care oferă locuri de muncă stabile, investește constant în calitate și contribuie la economia locală și națională. Suntem convinși că, odată finalizate verificările, rezultatele vor confirma corectitudinea activităților noastre. În această perioadă, ne concentrăm pe ceea ce știm cel mai bine: să oferim produse de calitate și să fim un partener de încredere pentru consumatori, angajați și comunități.

• Pe această cale, vă comunicăm că ne rezervăm dreptul expres de a iniția orice demers legal sau altă acțiune corespunzătoare, fără notificare prealabilă, împotriva oricărei persoane fizice sau entități care furnizează, publică sau diseminează informații false, distorsionate sau incorecte care aduc atingere reputației, imaginii și/sau intereselor noastre comerciale.