Andrei Mezei este o certitudine a artei plastice românești contemporane, iar un eveniment care aduce pe simeze nu mai puțin de o sută de creații de-ale sale nu poate decât să țină capul de afiș al agendei culturale bihorene. S-a întâmplat la Beiuș, pe 2 iunie, când, la Muzeul Municipal a avut loc vernisajul primei expoziții personale a apreciatului plastician care locuiește la Oradea, dar este fiu al urbei de pe Crișul Negru.

Deși a luat parte la numeroase tabere de creație atât în țară (în județele Satu Mare, Maramureș), cât și în străinătate (Ungaria, Muntenegru, Croația) și, în plus, are mai multe participări la expoziții de grup, alături de nume mari ale artei plastice românești, inclusiv acum expunând la Oradea, Andrei Mezei și-a dorit ca prima expoziție personală să fie dedicată beiușenilor: ˝Nici nu se punea problema să am altundeva prima mea expoziție personală! Eu activez în domeniul artistic de mulți ani, am participat la multe expoziții colective, dar aceasta este prima mea expoziție personală și n-aș fi ținut-o în niciun alt loc pentru nimic în lume!

Beiușul, ˝Groapa˝ Beiușului, prin extensie, este locul unde-mi sunt rădăcinile și sper ca, pe undeva, să se vadă asta și în lucrările mele, pentru că nu pictez doar citadin, ci mai ales zona rurală, cu toate frumusețile ei.

Aceste lucrări reprezintă suma a doi, trei ani, poate sunt printre ele și creații puțin mai vechi, dar nu foarte; sunt cam din 2019 și până în prezent. Ca tematică, lucrările expuse variază de la cele rurală sau florală până la pictura figurativă, mai ales personaje. În ceea ce privește stilul, eu mă consider un pictor naturalist cu accente impresioniste˝.

Despre valoarea artistică a creațiilor lui Andrei Mezei a vorbit profesorul Cristian-Remus Țoța, custodele muzeului local: ˝Autorul s-a gândit, o vreme, la sensurile lucrărilor sale și, cu siguranță, cromatica este cea care sare prima dată în ochi, cromatica tablourilor și lumina care este prezentă în ele. Oricine, chiar și cei mai puțin inițiați, pot vedea, cu siguranță, lumina din tablourile lui Andrei, o lumină sugestivă, care arată o zonă veche, o zonă încărcată de istorie, pe care Andrei o surprinde într-un mod excepțional.

Aș vrea să amintesc aici despre specificul muzeului nostru, care a fost înființat ca muzeu etnografic prin anii ’60. Printre pictorii care mai au lucrări aici se numără Niculiță Papp, care a fost, prin excelență, un pictor al acestor ținuturi, al lumii rurale, o lume care atunci, într-adevăr, era predominant rurală și, de asemenea, un pictor al Beiușului în schimbare.

Andrei a surprins, mai mult decât Niculiță Papp, o zonă și o lume în schimbare. Dacă lumea rurală era la apogeu atunci când picta Niculiță Papp, Andrei o surprinde în disoluție; probabil, ați văzut numeroase case vechi, ulițe, instantanee de la țară, din diferite locuri, nu numai din Bihor, ci și din Maramureș, din Satu Mare, și peste tot surprinde acest aspect al lumii satului, din păcate, în disoluție. Este oarecum dureros pentru noi, deoarece lumea rurală, deși încă mai este vie, prin peisaj, este mult mai puțin vie prin oameni. Din păcate, și asta se poate vedea, pentru că sunt destul de puțini oameni în tablourile lui Andrei Mezei și, cu mici excepții, găsim doar bătrâni.

Dincolo de acest aspect, este atenția pe care artistul o acordă lumii rurale, personajelor care încă mai respiră un aer din trecut, un aer de legendă, pentru că zona este, până la urmă, una de legendă.

Dincolo de culoare, inițiații au văzut sensibilitatea artistului și curajul acestuia, pentru că abordează într-un mod mai tradițional pictura. 

Andrei poate să fie unic surprinzând cu o putere extraordinară realitatea înconjurătoare și arătând-o ca atare, ceea ce mă încântă foarte, foarte mult!˝

Mai mult, sublinia muzeograful Cristian-Remus Țoța, arta lui are valoare de document etnografic, la fel ca așa-numitele fotografii etnografice, vorbitorul făcând comparație cu tabloul ˝Înmormântare românească˝, pictat în 1888, la Buntești, de Sandor Bihari (Klein), o primă atestare imagistică a portului românesc arhaic din Țara Beiușului:

Fotografia etnografică este foarte importantă! Multe dintre tablourile lui Andrei sunt niște documente etnografice, din punct de vedere al lumii rurale, deoarece, peste ani, ele vor transmite niște clișee, care rămân neschimbate.

O parte dintre tablourile lui Andrei, cu siguranță, peste ani, vor fi documente etnografice și de aceea cred că Muzeul din Beiuș este cel mai potrivit loc pentru a pune în valoare omul, pictorul, artistul Andrei Mezei!

Prezenți la vernisajul de la Muzeul Municipal Beiuș, doi dintre foștii colegi, Zoltan Kovacs și Elena Ojică, au depănat amintiri despre anii de școală petrecuți împreună.

Expoziția personală a pictorului Andrei Mezei poate fi vizitată, la Muzeul Municipal Beiuș, până la finele lunii august.