Marți, 14 octombrie, s-au împlinit 110 ani de la naşterea sculptoriţei Elisabeta Tőzsér (1915-2009), cetăţean de onoare al comunei Vadu Crişului. În cinstea strămoşilor ei olari, în data de 25 noiembrie 1979, a fost inaugurată Statuia olarului din centrul satului, o lucrare oferită cadou comunităţii locale de către artistă.

Arta este, mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti, afirma Michelangelo Buonarroti. Într-adevăr, arta spală de pe suflet praful vieţii de zi cu zi, este o formă de expresie creativă, prin care oamenii își exprimă sentimentele, gândurile și ideile. Ea poate lua forme variate, de la picturi, sculpturi și muzică, la literatură, teatru și dans.

Sculptura este o formă de artă care implică crearea de forme tridimensionale din diferite materiale, cum ar fi piatra, lemnul, metalul sau lutul.  Prin intermediul sculpturii, putem vedea și simți lumea într-un mod diferit, putem învăța să privim cu atenție și să apreciem detaliile și putem crea ceva care va dura mult timp după ce noi nu vom mai fi. Sculptura ne ajută să ne conectăm cu istoria și cultura noastră și ne încurajează să apreciem și să explorăm această formă de artă valoroasă. Sculptura a fost folosită de-a lungul timpului pentru a ilustra mituri și legende, pentru a comemora evenimente importante și pentru a exprima emoții și idei profunde, totodată, pot dezvălui și frumusețea ascunsă a materialelor. 

Sculptoriţţa Elisabeta Tőzsér s-a născut la Vadu Crişului pe data de 14 octombrie 1915. Tata, Gitz Tivadar, era de origine austriacă, iar mama, Papp Anna, provenea dintr-o familie de olari din sat. Cu timpul, familia s-a mutat la Oradea. Elisabeta Tőzsér a făcut cunoştinţă cu arta sculpturii în atelierul artistului orădean Fekete József. De câte ori avea ocazia, revenea la Vad, murmuitul Crişului, al cascadei, glasul pădurii, zânzăitul roţilor olarilor o chemau „acasă”. Deşi sculptura este una dintre artele care nu pot fi făcute decât cu mare efort, doamna Eliz, o fiinţă firavă, dar cu o putere de muncă ieşită din comun, de-a lungul timpului, a avut expoziţii la Oradea, Stuttgart (Germania), Zalakaros (Ungaria), Cluj-Napoca, Sighetu Marmaţiei etc.

S-a măritat cu József Tőzsér (1911-1992), multiplu campion naţional, balcanic, locul 5 la Olimpiada de la Berlin, membru marcant în istoria luptelor sportive din Bihor şi din România. Dintre copiii familiei Tőzsér, fiica Iulia a devenit cântăreaţă de operă, Elisabeta - actriţă şi József - profesor de sport. Trăiesc în Germania şi în Ungaria. Iulia (nume de scenă Varady Iulia, dupa Várad, Oradea, oraşul natal), s-a născut pe data de 1 septembrie 1941, la Oradea. Şase ani a fost soprană la Opera din Cluj, după care a început o carieră internaţională de excepţie, cu spectacole pe scenele de operă de la Paris, Milano, Munchen, până la New York. În anul 1974 devine soţia cântăreţului de operă Dietrich Fischer-Diescau şi el artist de renume mondial. Iulia se retrage după 41 de ani de activitate pe scenă, după ce a interpretat peste 40 de roluri principale.

Fiica Elisabeta (Eliza) s-a născut pe 4 iulie 1943, în Oradea. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1966), debutând în cinematografie încă din timpul studenţiei, a ajuns în teatru la câţiva ani după terminarea facultăţii, între timp apărând în roluri importante în mai multe filme. Joacă pe scenele teatrelor din Oradea (1969-1979), Arad şi Timişoara. Pe ecran se impune în seria Haiducilor în rolul Mariei „o fiinţă trufaşă, aspră, de o distincţie uscată, emanând o fascinaţie ciudată, siluetă de epocă, cu ochi de otravă verde şi tăceri de gheaţă, dar care ascundeau, undeva departe, în adâncimi, un foc gata să mistuie totul, o patimă bolnavă, o spaimă, un fior de moarte.” (Sanda Faur). După căsătoria cu actorul Liviu Rozorea, a purtat numele de Elisabeta Jar Rozorea. La începutul anului 1980 a emigrat împreună cu soțul său în Germania, unde a condus o vreme secția de actorie a Hochschule für Musik und Theater din Munchen.

Pe lângă Statuia olarului, în anul 2007, artista a donat Asociaţiei Pro REV-Vadu Crişului un bust al marelui scriitor Marin Preda. Această lucrare a fost începută în perioada când, la invitaţia fetei Eliza, actriţa, care participa la turnarea unui film în Bucureşti, era cazată la Casa de Creaţie a Scriitorilor de la Mogoşoaia, locul unde trăia şi chiar atunci finaliza Marin Preda ultimele sale cărți: Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni. Bustul este expus la Colegiul Tehnic din Vadu Crişului.

Dintre operele de artă realizate de către sculptoriţa Elisabeta Tőzsér mai amintim Regina Sisi (2003) şi Voievodul Árpád (1996) din orasul Zalakaros, Ungaria, bustul poetului Ady Endre (Zalakomár, localitate unde fiul József a fost profesor de sport, 1992, Ungaria), Petőfi Sándor (Sâniob, jud. Bihor, 2005).