Recent s-a desfăşurat, la Constanţa, Reuniunea Naţională Istoria Medicinei cu participare internaţională - ediţia a XL-a, sub deviza (puţin enigmatică) menţionată ca titlu al acestor rânduri şi care ar putea fi completată cu "Cine-şi uită predecesorii nu merită răsplata urmaşilor", deoarece "Viitorul unui popor se construieşte în prezent prin cunoaşterea temeinică a trecutului său."

 

Aceeaşi conferinţă concluzionează, printre altele, că medicina românească este, actualmente, prea puţin mediatizată în ţară şi peste hotare (o confirmă şi un mai recent articol din "Viaţa medicală"), încât România este clasată în acest domeniu pe ultimul loc (după Bulgaria) între ţările sud-est europene.

De altfel, această mediatizare la noi, cu mici excepţii (ex. prof. V. Bologa, de la Catedra de Istorie a Medicinei din Cluj-Napoca), a fost deficitară şi în trecut. În consecinţă, savanţii noştri de renume internaţional (ex. V. Babeş, C. Levaditi, N. Paulescu etc.) au fost lezaţi în dimensiunea şi valoarea operei lor sau chiar revendicaţi de către alte naţiuni. Alţii, care, prin abnegaţie şi pricepere, au marcat etape istorice în viaţa cetăţii, nu sunt recunoscuţi nici chiar de noi înşine.

Acesta este şi cazul unui distins bihorean (prin adopţie): dr. Alexandru Nemeş senior.

"Născut în anul 1891 în comuna Sucudurd-Sălaj, urmează liceul, ia bacalaureatul şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. După obţinerea doctoratului, funcţionează la această Clinică până în anul 1920. A luat parte activă la preluarea şi conducerea Facultăţii de Medicină de către stăpânirea românească." (1) În acest scop, la propunerea Congresului Medicilor Români din Transilvania (20 ianuarie 1919) şi cu aprobarea Ministerului Învăţământului (12 mai 1919), s-a constituit Comisia de preluare a Cliniclor, formată din trei personalităţi, printre care şi dr. Alexandru Nemeş-senior. Odată efectuat acest obiectiv, în condiţii de înţelegere şi respect reciproc, tinerii medici români, cadre didactice din vechiul regim, ajutaţi de fraţii de peste Carpaţi, au pus bazele Şcolii Medicale de la Clujene ca şcoală românească cu netă amprentă transilvană." (2)

În anul 1921 este numit medic-director al Maternităţii şi Şcolii de Moaşe Oradea, instituţii de care este legată marea sa operă profesională, ca fondator al obstetricii moderne bihorene. "Un salt deosebit în munca obstetricală (a Maternităţii Oradea) se obţine după anul 1920, când dr. Alexandru Nemeş-senior este numit directorul instituţiei. De la această dată se cimentează aspectul modern al obstetricii în acest spital şi începe munca ştiinţifică concretă. Obstetrica chirurgicală şi conservatoare se pune la punct din ce în ce mai mult. După 1920 operaţia cezariană se practică, în mod curent, cu succes şi devine rivala serioasă a forcepsului şi a altor intervenţii periculoase, ca, de exemplu, versiunea internă şi marea extracţie..." (3)

Prin Şcoala de Moaşe, condusă de el, s-a format necesarul de cadre medii bine pregătite, care au asigurat necesarul judeţului Bihor şi judeţelor limitrofe în perioada interbelică. În calitate de cofondator şi preşedinte al Asociaţiei Medicilor, a publicat sau comunicat peste 60 de lucrări ştiinţifice.

Pentru meritele sale deosebite, a fost decorat cu Steaua României în grad de ofiţer. Activitatea sa fructuoasă a fost brutal întreruptă în 1940 de către regimul horthyst; în refugiu a condus Maternitatea din Lugoj; a revenit la post în 1945, a reorganizat instituţia distrusă de bombardamente şi a mutat-o în actuala locaţie, în 1948. Considerat "duşman de clasă" de către comunişti, a fost exclus din Maternitate, în 1955. Cunoscându-i valoarea profesională, sovieticii l-au reîncadrat şef de secţie a noului Spital din Ştei - Bihor.

A decedat la domiciliul său din Oradea, în anul 1973, şi este înmormântat în Cimitirul Municipal Oradea. (4)

Ca o concluzie la această (prea) succintă biografie, credem că acest Mare Maestru în profesie rămâne, până în prezent, personalitatea princeps din istoria Maternităţii Oradea, fondată în 1873, şi care ar trebui înnobilată cu numele său, în semn de cinstire de către urmaşi.

Bibliografie:

(1) - "Oameni de seamă din judeţul Bihor", "Almanahul Crişanei", 1936, pag. 416, fondul Muzeul Ţării Crişurilor;

(2) - Dr. F. Marin, "Iuliu Haţieganu", 1999, pag. 74;

(3) - Dr. G. Purge, "Asistenţa naşterilor în Oradea pe o perioadă de 150 de ani (1806-1956)", Volumul 150 de ani de la înfiinţarea Spitalului Oradea;

(4) - Dr. G. Filip, conf. univ. dr. P. Chitulea, "Dr. Alexandru Nemeş-senior, fondatorul obstetricii moderne bihorene", "Viaţa medicală", nr. 11, 19.03.2010.

Dr. George FILIP