În data de 27 august, în localitatea Birtin, se organizează o întâlnire cu fiii satului, cu ocazia împlinirii a 810 ani de la atestarea documentară a satului şi a 100 de ani de la înfiinţarea şcolii primare din localitate.

Satul Birtin face parte din comuna Vadu Crişului, fiind situat pe partea stângă a Crişului Repede, la doi km de la ieşirea din defileu, la poalele munţilor Pădurea Craiului. Din punct de vedere documentar, prima aşezare atestată în perimetrul comunei Vadu Crişului este chiar satul Birtin. Din „Monografia comunei Vadu Crişului” (coordonatori Aurel Chiriac şi Liviu Borcea) aflăm că satul apare în „Registrul de la Oradea” menţionat la anul 1213, când este pomenit un oarecare Sicu de villa Berceu, care a acuzat-o pe Benedicta, soţia consăteanului său Vendeg, de vrăjitorie. Aşezarea reapare în 1308, când fiii lui Toma din neamul Chyanad îşi împart domeniile, Birtinul ajungând în posesia lui Nicolae. În socotelile de dijme ale Episcopiei catolice de Oradea, redactate în anii 1291-1294, în Arhidiaconatul de Calata sunt menţionate în această zonă doar bisericile din Birtin şi Borod, obligate să dea Episcopiei câte o uncie în contul dijmei. Birtinul, încă înainte de marea invazie tătaro-mongolă (1241-1242), a aparţinut familiei Chyanad (ulterior numele fiind scris sub forma Csanad). În anul 1508 satul a ajuns în posesia lui Telegdi Istvan, tezaurar regal, care a fost apoi ucis de răsculaţii lui Gherghe Doja, care au devastat Tilegdul (1514). Familia Telegdi a stăpânit Birtinul în tot secolul al XVI-lea, ca şi în cel următor. La Birtin, cele mai vechi informaţii cu privire la populaţia aşezării le avem din 1719, când se înregistrau 9 familii. Cinci gospodării la 1720, 8 în anul 1723, 11 în 1746, acest din urmă număr fiind depaşit doar cu o gospodărie în 1753. Constatăm şi aici existenţa unui olar. În ceea ce priveşte etnia locitorilor, se poate aprecia că ea a fost mixtă - români şi unguri - ca şi la Vadu Crişului, pe baza ortografiei fiind însă imposibil de precizat cu certitudine acest lucru.

Birtinul ne oferă date privind numărul animalelor abia din 1719: 9 boi, 5 vaci, 1 cal, 11 porci.

La 1839, un dicţionar care prezintă sumar localităţile din Ungaria şi părţile anexate ei făcea următoarele precizări cu privire la aşezare: „Birtin (Birtiny), sat românesc, cu 7 locuitori romano-catolici, 233 ortodocşi şi cu biserică ortodoxă. Are pădure multă şi mulţi pruni”.

Cele mai vechi informaţii cu privire la existenţa unei biserici în Birtin este din anul 1766: construită din lemn, aşa cum au fost majoritatea lăcaşurilor de cult româneşti. Ea a ars în 1853 cu toate odoarele, cărţile şi arhiva parohiei. Biserica a fost amplasată mai sus decât cea actuală şi a avut hramul Sf. Arhangeli Mihail şi Gavril. Preot era Ioan Popovici, care a murit în acelaşi an. Credincioşii ortodocşi din Birtin şi-au ridicat o nouă biserică în decurs de 26 de ani, fiind sfinţită în anul 1879.

Referitor la şcoală, copiii din Birtin au frecventat şcoala din Vad. Abia în anul 1923 s-a deschis o şcoală în sat, învăţător fiind preotul Alexandru Popescu, cu un număr de 20-25 de elevi. În anul 1933 s-a dat aici în folosinţă o şcoală nouă, ridicată din banii sătenilor şi cu munca lor.

În data de 27 august, începând cu orele 12.00, la iniţiativa domnilor Petroi Teodor Viorel şi Domocoş Nicolae, sprijiniţi de biserica ortodoxă Birtin şi de alţi oameni inimoşi din localitate, se organizează o întâlnire cu fiii satului. Evenimentul începe la troiţa din curtea Bisericii ortodoxe din Birtin şi va continua la căminul cultural din localitate.

I.H.