Comunitatea creștin-ortodoxă din satul Hotar a trăit, la Marea Sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt, Rusaliile, momente de profundă și aleasă înălțare spirituală. O triplă sărbătoare a încununat sufletele credincioșilor, „aprinzând lumina sufletului din lumina lui Dumnezeu”, apreciere a părintelui protopop Simion Goga, oaspete de seamă la acest eveniment.

 

Hramul acestei sfinte biserici a fost marcat prin săvârșirea Sfintei Liturghii și Taina Sfântului Maslu, oficiat de un sobor de nouă preoți, care au onorat evenimentul prin prezența lor și care s-au închinat și s-au rugat împreună cu cei peste 250 de enoriași pentru sănătate și curățire sufletească. Cuvântul de învățătură adresat credincioșilor de părintele protopop de Oradea, Simion Goga, a fost presărat de cuvinte pilduitoare despre credință, biserică și comorile vii care o împodobesc, simbol al credinței și românismului. S-a oprit în cuvântul său asupra evenimentului ce marchează Centenarul Marii Uniri, prilej de comemorare a jertfei înaintașilor noștri pentru înfăptuirea unității teritoriale și spirituale a tuturor românilor. Despre jertfa lor supremă, părintele protopop a prezentat o poezie edificatoare, a unui soldat român aflat în tranșee, în timpul Primului Război Mondial, care, înainte de a-și da supremul sfârșit, a rostit această poezie, preluată de un camarad și care reprezintă un simbol de mângâiere și speranță pentru viitorul României:

„Nu plânge, Maică Românie, C-am să mor ne-mpărtășit, Un glonț pornit spre pieptul tău, Cu pieptul meu eu l-am oprit. Nu plânge, Maică Românie, E rândul nostru să luptăm, Și din pământul ce ne arde, Nici o fărâmă să nu dăm. Nu plânge, Maică României, Pentru dreptate noi pierim, Copiii noștri peste veacuri onoare ne vor da, noi asta ne dorim. Nu plânge, Maică Românie, Adună tot ce-i bun sub soare, Ne cheamă și pe noi la praznic, Când România va fi Mare.” Despre cele patru virtuți ce înnobilează sufletul credincioșilor, îl înnoiește și-l mântuiește prin credință părintele protopop a prezentat un dialog imaginar dintre un copil și patru lumânări aprinse, care, stinse pe rând, s-au personalizat în aceste patru virtuți: credință, liniște, dragoste și speranță. Aceste virtuți le găsim în biserică și le dobândim prin rugăciuni invocate către Dumnezeu. În cuvântul său, părintele paroh Horațiu Bocșan a mulțumit prea cucernicului părinte protopop pentru prezența în mijlocul credincioșilor la acest mare Praznic, pentru cuvintele pilduitoare pe care le-a transmis, după care a făcut o scurtă istorie a bisericii, aducând elogii înaintașilor care au ridicat acest frumos lăcaș sfânt. Un moment special l-a acordat capelei mortuare din cimitirul nou, a cărei istorie a început în anul 2004, la serbarea celor 300 de ani de existență a bisericii de lemn, azi declarată monument istoric, mărturie a perenității credinței ortodoxe pe aceste meleaguri, când fostul primar Bujor Chirilă și preotul paroh Horațiu Bocșan au hotărât construirea unei capele în cimitirul nou. Lucrarea începută în timpul lui Chirilă a fost finalizată de actualul primar, Ovidiu Drimbea, și a costat 200.000 lei, fonduri obținute de la Consiliul Județean și din bugetul Primăriei comunei Țețchea. Deplasarea credincioșilor la noua capelă s-a realizat printr-un pelerinaj cu prapuri și toacă, dând amploare evenimentului. A urmat slujba de sfințire a capelei, care va deveni funcțională după finalizarea unor lucrări de amenajare. Părintele Bocșan a mulțumit celor care au ostenit pentru construirea acestei capele, amintindu-i pe Florin Cazan și Florian Ciursaș și, nu ultimul rând, pe  Liviu Hodișan, constructorul capelei.