Sâmbătă, 1 iulie, s-au împlinit șase luni de la trecerea în eternitate a plasticianului Mircea Dan (1957-2023), motiv pentru care fiul său, Daniel Dan, de asemenea artist plastic, a organizat, împreună cu prieteni și colegi de-ai lui ori de-ai regretatului său tată, o serie de evenimente comemorative.

Astfel, în perioada 23 iunie-1 iulie, sculptorul Daniel Dan, deținător al unui doctorat în arte vizuale cu tema „Sculptura în marmură”, a organizat o tabără de creație plastică, o rezidența artistică, cum o numește, la Roșia. Intitulată „Constelația cercurilor”, tabăra de sculptură de la Roșia s-a finalizat sâmbătă, 1 iulie, cu expoziția de artă contemporană „Iubirea cheamă iubire - Dan Mircea și prietenii lui”, găzduită de Muzeul Municipal Beiuș:

„Toate evenimentele care s-au desfășurat în ultimele zile, adică de săptămâna trecută până azi, inclusiv, sunt rezultatul unei acțiuni prin care comemorăm un artist, sculptor: pe tatăl meu. La Roșia, la mine acasă, s-a întâmplat o rezidență artistică, o tabără de sculptură unde am lucrat mai mulți artiști, ocazie cu care unii dintre expozanți au făcut o parte dintre lucrările pe care le vedeți azi, aici. În același timp, evenimentul de azi este o expoziție de artă contemporană care cuprinde mai mulți artiști, doar unii dintre expozanți participând anterior la tabără, ceilalți venind cu lucrări direct la expoziție. Printre cei care expun sunt maeștrii mei, profesorii mei, colegii mei de facultate”.

Timp de o lună, publicul va putea admira circa 40 de lucrări de sculptură, pictură și grafică, care aparțin, firește, regretatului Mircea Dan și fiului său Daniel, dar și prietenilor acestora: Șerban Alexiu (Ploiești), Călin Baciu (Sibiu), Thomas Becket (Oradea), Emil Bejenaru (Timișoara), Dates Câmpianu (Oradea), Cristian Ciubotaru (Beiuș), Cristina Dereș (Beiuș), Ilien Duță (Timișoara), Erik Erdei (Remetea, Bihor), Ștefania Fofiu (Totoreni, Bihor), Tudor Frâncu (Oradea), Niu Herișanu (Sibiu), Daniela Holasz (Beiuș), Cătălin Iagăr (Beiuș), Sorina Iagăr (Beiuș), Peter Merinu (Roșia), Isidora Michealis (Timișoara), Ieronim Moruț (Oradea), Eugen Petri (Ploiești), Ovidiu Sălăgean (Oradea), Horia Sălăgean (Oradea), Marcel Slezinger (Oradea), Angela Szabo (Roșia, Bihor), Anca Șerban (Arad), Dumitru Șerban (Arad) și Dan Tudora (Timișoara).

Cu ocazia vernisajului de sâmbătă, 1 iulie, muzeograful Cristian-Remus Țoța a evidențiat calitatea artistică a creației regretatului său prieten, Mircea Dan:

„Este o expoziție mai eclectică, de data aceasta și mai diversă, pentru că are mulți participanți. Titlul expoziției este sugestiv - «Iubirea cheamă iubire» - și, de fapt, este o expoziție dedicată prietenului nostru Mircea Dan. Mircea Dan, dincolo de faptul că mi-a fost vecin și prieten vreme de doisprezece ani, ne-a strâns pe toți laolaltă astăzi, aici. Cei de aici l-ați cunoscut, probabil, toți, mulți i-ați fost prieteni. De aceea, chiar dacă este o expoziție in memoriam, Mircea este aici prin lucrările sale. Îl știu pe Mircea de când ne-am mutat în aceeași curte. Mircea era un meșter prin excelență, dar nu un simplu meșter, ci unul cu veleități artistice. Veți vedea lucrările lui, veți vedea niște finisaje de excepție și veți constata ce talent excepțional avea! El a trecut de la condiția de meșter la cea de artist, chiar dacă nu a avut studii ca domniile voastre, cei care frecventați cercurile artistice și dați tonul pentru artă în lumea contemporană. Mircea s-a obișnuit de mic cu piatra, și cu lemnul, un pic mai târziu, dar în sufletul lui și din mâinile lui vorbea prin ceea ce făcea! Alegea materiale din zonă; Mircea a lucrat exclusiv cu materiale din zonă, pe care le găsea în diferite locuri: piatră de râu, granit, marmură de la Cresuia, Tărcăița, Moneasa”.

Unii dintre plasticienii prezenți la evenimentul de la Beiuș au ținut să vorbească despre cel căruia îi este dedicată expoziția de la Muzeul Municipal:

„Ca și mottoul expoziției, de pe afiș - «Iubirea cheamă iubire», iubirea mea față de tatăl lui Daniel, care s-a dus la îngeri, față de Daniel și, mai ales, iubirea lor față de mine. L-am cunoscut și pe nea Mircea. Era un om extraordinar de deschis și de plăcut, iar despre Daniel, nu mai zic, că ne cunoaștem de ceva ani, este un om pe care nu poți să nu-l iubești, este un fenomen, cu relele lui și cu bunele lui, luate la pachet!” (Eugen Petri, artist plastic)

„Vin de la alt simpozion, de lângă Sibiu, de la Richiș. Am venit cu o singură lucrare, una puțin mai veche, pe care am considerat-o reprezentativă. Este realizată din lemn de cireș și vernisată cu ceară de Carnauba. Intitulată „Triangelis cu aripă”, este cruciformă și am considerat că este un ultim omagiu adus tatălui lui Daniel.” (Niu Herișanu, artist plastic)

La finalul vernisajului expoziției comemorative, Daniel Dan ne-a devoalat cum a ajuns tatăl lui să dăltuiască în piatră și a mărturisit că acesta i-a insuflat dragostea pentru sculptură:

„Prin anii ’80, a ajuns să lucreze la exploatarea de marmură de la Rușchița, unde a deprins arta sculpturii în marmură de la bătrânii carierei. După un an, s-a întors acasă și și-a confecționat două gatere de tăiat piatră - azi, unul e la Sandu Crăciun, prietenul lui, iar altul e la mine - și s-a apucat de sculptură. De acolo, am continuat și eu. El, chiar dacă nu a avut studii universitare, ca mine, a fost un autodidact, excelând în această vocație pe care mi-a insuflat-o și mie”.

Cât despre el, valorosul sculptor dr. Daniel Dan a declarat că se ghidează după un motto făcut celebru de marea plasticiană Louise Bourgeois: „Eu sunt ceea ce fac, nu ceea ce spun”.