"Ca sa fiu credincios Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român. Iubirea ce am către naţiunea mea neîncetat mă îmboldeşte a stărui în faptă, ca şi după moarte să mă ridic de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul naţiunei mele" - scria Emanuil Gojdu, orădeanul care a lăsat moştenire ortodocşilor transilvăneni cea mai mare avere din istoria modernă.

 

Fundaţia Gojdu a funcţionat din 1870 până după Primul Război Mondial, acordând 5.384 de burse şi ajutoare financiare pentru elevi, studenţi şi doctoranzi. Peste 1.200 de intelectuali români au studiat cu burse "Gojdu" la universităţi şi academii din Ungaria, România, Germania sau Austria. În prezent, averea Gojdu este împrăştiată în cele patru zări. În Oradea, chiar şi placa omagială care marchează locul unde s-a născut patriotul român a fost amplasată greşit, pe o altă clădire.

 

"Fundaţia Gojdu are patrimoniu nerestituit atât în Ungaria, cât şi în România", ne-a declarat dr. Constantin Mălinaş, un fin cunoscător al istoriei Fundaţiei Gojdu, implicat în diverse perioade de timp în activitatea acesteia, dar şi autor a numeroase studii şi articole despre marele mecena orădean. În Cluj-Napoca, spre exemplu, clădirea de pe Bulevardul 22 Decembrie nr. 37 aparţine de drept Fundaţiei Gojdu, însă nu a fost restituită, dar nici revendicată. Clădirea este locuită în acest moment de 63 de chiriaşi ai Primăriei Cluj-Napoca. La fel stau lucrurile şi în alte localităţi unde Fundaţia a deţinut clădiri, imobilismul reprezentanţilor Fundaţiei pentru recuperarea averii fiind inexplicabil pentru reputatul intelectual orădean. Cât priveşte Casa Gojdu din Oradea, deşi lucrurile s-au aranjat din punct de vedere patrimonial, din punct de vedere al adevărului istoric s-a produs un fals. Conform plăcii memoriale amplasate pe clădirea situată pe strada Traian Moşoiu nr. 1, Primăria orădeană ne asigură că "în această casă s-a născut Emanuil Gojdu". Numai că lucrurile nu stau chiar aşa, iar eroarea s-a produs din cauza documentaţiei întocmite în anul 1997 de profesorul Emil Roşescu, autorul "Cărţii de Aur" a Colegiului "Em. Gojdu". Adevărul este că Emanuil Gojdu s-a născut în casa alăturată, la nr. 3, lucru care poate fi dovedit prin actele păstrate la Arhivele Naţionale. Conform schiţei "Pieţei Oraşului Nou" de la 1887 (vezi facsimil) casa familiei Gojdu apare la numărul 76 pe strada Capucinilor, redenumită de-a lungul timpului Andrei Şaguna, Prahovei, acum Traian Moşoiu. Ultimele două numere de pe fosta stradă a Capucinilor - 78 şi 79 - intră în numărătoarea Pieţei Unirii, de aici şi confuzia făcută în 1997. De fapt, casa pe care a fost amplasată placa memorială este la nr. 1, pe strada Traian Moşoiu, dar numărată în ordinea clădirilor de la colţul străzii Avram Iancu cu Piaţa Unirii, aparent este nr. 3. Casa de pe fosta Capucinilor nr. 76, (actuala nr. 3 de pe Traian Moşoiu) a aparţinut familiei Poynar Janosu. Mama lui Emanuil Gojdu a fost Ana Poynar, prima soţie a lui Atanasie, tatăl său, şi era fiica lui Dimitrie Poynar din Craidorolţ (Satu Mare). În căsnicie a venit cu o dotă apreciabilă care cuprindea, pe lângă mobile, îmbrăcăminte luxoasă şi argintărie, o casă în Oradea-Subcetate, adică exact imobilul de pe strada Capucinilor nr. 76.

 

O mică scamatorie

 

Clădirea a rămas în averea familiei Poynar, lucru consfinţit şi de Testamentul lui Gojdu. În 1912 este cumpărată însă de Fundaţia Gojdu, fiind administrată de Episcopia Ortodoxă a Oradiei. În documentele vremii se arată că aici a funcţionat o Şcoală de cântăreţi. După venirea comuniştilor la putere, clădirea mai rămâne scurt timp în administrarea Episcopiei, pentru ca în anii '60 autorităţile vremii să decidă altceva. Odată cu înfiinţarea Cooperativei Meşteşugăreşti "Prestarea", în lipsa unui sediu, conducerea judeţenei de partid a ochit spaţiul ultracentral deţinut de "popi". "Cu ceva vreme înainte de a muri", relatează conf. dr. Constantin Mălinaş, "mi-a povestit părintele Savu (fost preot la Biserica cu Lună - n.r.) că autorităţile comuniste au făcut presiuni uriaşe asupra Episcopiei Oradiei să le dea spaţiul. Până la urmă episcopul Valerian Zaharia a cedat, oricum comuniştii puteau face cum doreau, şi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul respectiv. Problema e că Episcopia nu putea să vândă ceea ce nu deţinea de drept, clădirea fiind a Fundaţiei Gojdu". De atunci, în imobil funcţionează neîntrerupt "Prestarea". După Revoluţie, în sarabanda retrocedărilor de imobile - legale şi ilegale - Episcopia Ortodoxă primeşte pe căi misterioase clădirea de lângă "Prestarea", care nu-i aparţinuse niciodată, şi o exploatează economic. În 2003, Fundaţia Gojdu deschide proces Cooperaţiei "Prestarea" pentru recuperarea Casei Gojdu, reprezentată fiind în instanţă de avocatul Ioan Cigan. Procesul a fost câştigat. "Domnule, am fost negru de supărare când am aflat că au vândut casa. Puteau să facă acolo o casă memorială, aşa era normal, Gojdu merita cu prisosinţă acest lucru", ne-a declarat maestrul Cigan, care ar fi ţinut să execute silit imediat "Prestarea". Numai că Mitropolia Ardealului, cu binecuvântarea Sinodului BOR şi a fostului Patriarh Teoctist, a decis să rezolve situaţia pe cale amiabilă. Pentru că "Prestarea" cumpărase de la Episcopia Oradiei clădirea, trebuia să rămână cu ceva. Astfel, părţile implicate execută o mică scamatorie juridică, de care toată lumea se declară mulţumită. Chiar şi Episcopia Oradiei, care se vedea pentru a doua oară lipsită de un imobil. Fundaţia Gojdu cedează clădirea câştigată în instanţă de la "Prestarea" în schimbul clădirii alăturate deţinute de Episcopie, care, la rândul ei, o cedează cooperaţiei "Prestarea" în baza vechiului contract de vânzare-cumpărare încheiat în perioada comunistă. Astfel, "Prestarea" rămâne în vechiul sediu - adevărata Casă Gojdu - Fundaţia Gojdu a intrat în posesia unui imobil complet renovat cu teren şi o suprafaţă construită asemănătoare, certificându-se însă un fals istoric prin "mutarea" locului naşterii şi a Casei Gojdu. Patrimonial s-a făcut dreptate, dar moral s-a girat în faţa generaţiilor viitoare un neadevăr.

 

Deşi am luat legătura cu Mitropolia Ardealului, cu secretarul de cabinet al mitropolitului Laurenţiu Streza - preşedintele Fundaţiei Gojdu -, solicitând informaţii despre demersurile Fundaţiei pentru recuperarea patrimoniului Gojdu, nu am primit niciun răspuns. Tăcerea păstrată de înaltele feţe bisericeşti nu face decât să adâncească suspiciunile care planează asupra sorţii averii colosale lăsate românilor ortodocşi de Emanuil Gojdu, mai ales că, în Ungaria, Curţile Gojdu au fost vândute unui of-shore cipriot.

(Va urma)