La sediul instituției muzeale orădene din str. Armatei Române, a avut loc joi, 30 aprilie, conferința de presă cu tema „Peștera Coliboaia: contribuția majoră a Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal la includerea acesteia pe lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO”.

 

Conferința a fost susținută de dr. Călin Ghemiș, arheolog specializat în preistorie, speo-arheologie și artă rupestră, în prezența prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituției.

Peștera Coliboaia din județul Bihor a fost inclusă pe lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, primul pas oficial pentru recunoașterea internațională a sitului ca bun de valoare universală excepțională.

Întreaga documentație a fost realizată de arheologul Călin Ghemiș, împreună cu colegii Andreea Pop, Anca Grama și Toma Bucuroiu de la Institutul Național al Patrimoniului, iar sprijinul pentru depunerea acesteia a fost acordat de Direcția Județeană pentru Cultură Bihor.

Conform documentației, Peștera Coliboaia îndeplinește pe deplin toate criteriile de integritate necesare, păstrând toate elementele esențiale care îi transmit potențiala valoare universală excepțională, respectiv arta parietală din „Galeria Desenelor”, depozitele arheologice asociate, precum și sistemul mai larg de peșteri care încadrează contextul său original de utilizare. Integritatea este demonstrată de faptul că galeria constituie un context arheologic închis, care a rămas efectiv sigilat timp de zeci de mii de ani. Ca atare, toate elementele figurative și rămășițele arheologice asociate sunt in situ, fără dovezi de perturbări sau intervenții ulterioare.

Replici ale desenelor de animale descoperite în Peștera Coliboaia sunt integrate în Expoziția de Bază a Muzeului Țării Crișurilor, tocmai pentru a veni în sprijinul publicului fără a compromite peștera în sine.

Peștera se află pe Valea Sighiștelului la 5 km amonte de satul cu același nume din Bihor, la 560 m altitudine și la 120 m amonte de Peștera Măgura.

În Peștera Coliboaia au fost descoperite la începutul anului 2010 mai multe picturi ce pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian, între 23.000 și 35.000 de ani vechime. Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă artă parietală așa de veche. Numite și picturi negre, ele reprezintă animale, printre care un bizon, un cal, o felină, unul sau două capete de urs și doi rinoceri păroși. Tot aici se găsesc și câteva gravuri. Pe sol sunt răspândite oase de urs. În timpul șederii în peșteră, urșii au zgâriat și au lustruit pereții peșterii peste picturi, confirmand autenticitatea lor.