„Povestea” celor doi – Călin și Adrian – începe în urmă cu peste douăzeci de ani, când ajungeau la orfelinatul beiușean Casa Iosif, entitate gestionată de Asociația Ajutorul Creștin din România. Dar „Ajutorul Creștin din România” e o altă „poveste”, una pe care, cu ani în urmă, am relatat-o chiar aici, în paginile „Crișanei”.

 

Scriam în 2004 despre modul în care dr. Petru Lucaciu, un român plecat în Statele Unite ale Americii înainte de căderea comunismului, a înțeles să dea ceva țării unde s-a născut și format. A revenit în România, la Beiuș, în anii ’90 și a înființat „Ajutorul Creștin din România”, asociație prin care a derulat mai multe proiecte caritabile și de asistență socială, precum: acordarea de servicii medicale prin policlinica înființată la Beiuș; îngrijirea copiilor abandonați, în cadrul Casei Iosif; ajutorarea copiilor din familiile vulnerabile sau a pacienților leprozeriei de la Tichilești (județul Tulcea).

După cum spuneam, „poveștile” amintite s-au împletit la un moment dat, Călin și Adrian fiind crescuți, la începutul vieții lor, de cei de la Casa Iosif. De aici, au ajuns în plasament la Remetea, iar cei care i-au crescut le-au devenit adevărați părinți. Legăturile sufletești dintre familiile în care au crescut și cei doi băieți s-au întărit odată cu trecerea anilor, Adrian și Călin simțind, fiecare în parte, că au părinți și frați care le sunt aproape. Atât de aproape încât atunci când Adrian și Călin au ajuns la majorat, iar statul nu i-a mai susținut financiar, cei doi au rămas împreună cu familiile lor. Mai mult, părinții și frații alături de care au crescut și-au propus să le dea încă un impuls în viața de adult ridicându-le câte o casă.

În acest punct al biografiilor celor doi tineri revine Asociația Ajutorul Creștin din România. Dacă familiile care i-au crescut pe Adrian și Călin puneau la dispoziție terenul necesar celor două case, ACDR și în special dr. Petru Lucaciu urmau să treacă la construirea acestora. Pentru asta, dr. Lucaciu a reușit, ca de atâtea ori, să aducă în România grupuri de voluntari americani. După cum preciza acesta, „s-a început cu casa lui Călin Varga, unde a lucrat o echipă de voluntari din statul Virginia – nu departe de Washington DC, echipă din Purcellville Baptist Church, biserica pe care eu  și soția mea o frecventăm”. Interlocutorul nostru a mai declarat că la ridicarea casei lui Călin au contribuit și comunitatea locală, membrii familiei care l-a crescut, precum și alți apropiați ai acestuia. La fel au stat lucrurile și în cazul casei lui Adrian Teglaș, numai proveniența voluntarilor americani fiind alta: statul Maine.

Detalii despre stadiul lucrărilor la cele două case ne-a oferit și Mihai Lukacs, consilier local în comuna Remetea, fost administrator al ACDR, actualmente colaborator voluntar. Acesta spunea că o inițiativă din 2023 a putut fi materializată în această vară, când, în numai două săptămâni, casele au fost ridicate și acoperite. Acum se lucrează la finisajele interioare și în curând vor fi montate ferestrele și ușile. Cât privește implicarea directă a lui Mihai Lukacs, aceasta se referă la obținerea autorizațiilor necesare, proces în care, după cum sublinia consilierul local, Primăria comunei Remetea și-a dat concursul cu promptitudine.

Deși Călin și Adrian au locuri de muncă în Beiuș, i-am găsit pe cei doi tineri la Remetea, fiecare lucrând câte ceva la casa lui. Nu i-am întrebat prea multe. Nu avea rost; privirile celor doi, atunci când i-au văzut pe Petru Lucaciu și Mihai Lukacs, spuneau tot.

L-am întrebat pe Adrian cum vede implicarea Asociației Ajutorul Creștin pentru România, iar acesta și-a exprimat recunoștința față de gestul tuturor celor care au inițiat și participat la ridicarea casei lui, de la voluntarii sosiți de peste ocean până la consăteni și apropiați. Am vorbit și cu Călin despre rolul jucat de ACDR în viața lui, el mărturisind că „nu a fost un simplu noroc, ci lucrarea Domnului”. Acesta a fost de altfel motivul pentru care Călin a ales să se implice în mai multe proiecte de voluntariat ale tineretului creștin din Bihor și mai ales din Oradea. Călin ne-a mai spus că au ajutat și oameni de la care nu se aștepta, din exteriorul familiei:

„Am văzut ce frumos este când, în numele Domnului, suntem uniți!”