În urmă cu aproximativ trei săptămâni, de „Ziua Pompierilor din România", doi pompieri militari din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana" au salvat de la moarte un vârstnic care suferise un stop cardio-respirator în bazinul ştrandului din Aleşd.  

Pe 26 august, plutonierul Cristian Maliţa din cadrul Staţiei de Pompieri Aleşd se afla în Ştrandul Orăşenesc din localitate, unde în turele libere de la subunitate lucrează ca şi salvamar. În aceeaşi locaţie, un coleg de-al său, plutonierul adjutant Florinel Lascău se bucura de ziua de odihnă împreună cu familia. În jurul orei 15.15, un tânăr aflat într-un bazin a observat un bărbat ce părea să respire cu dificultate, alunecând sub apă. La început, aşa cum tânărul declara, a avut impresia că se scufundase intenţionat pentru a-şi ţine răsuflarea sub apă, aşa cum unele persoane procedează în bazinele de înot. Realizând că ar fi trebuit deja să iasă la suprafaţă, tânărul a început să strige după ajutor, moment în care, plutonier Maliţa a sărit în bazin şi, ajutat de colegul său, plutonier adjutant Lascău şi de alţi oameni de bine l-au scos pe bărbat din apă. Victima, în vârstă de 62 de ani, suferise un stop cardio-respirator, iar cei doi pompieri militari au început de urgenţă manevrele de resuscitare, spunându-le în acelaşi timp celor prezenţi să sune la 112. În scurt timp, colegii lor, echipajul de prim ajutor calificat din cadrul Staţiei Aleşd, au ajuns la faţa locului, unde, plutonier Maliţa efectua masajul cardiac iar plutonier adjutant Lascău, respiraţia artificială. Echipajul de pompieri mobilizat la eveniment a preluat operaţiunea de salvare, în cooperare cu plutonierul Maliţa care a continuat masajul cardiac, până când paloarea fatidică a feţei bărbatului a dispărut, victima începând să respire. Pompierii l-au transportat pe bărbat la punctul de întâlnire cu echipajul de terapie intensivă mobilă al SMURD Oradea, care l-au dus la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean Oradea. Poate pentru unii, acest eveniment reprezintă doar câteva rânduri pe care le citesc sau o întâmplare pe care o aud, pentru ca în momentul următor să o uite şi să-şi vadă mai departe de treburile şi grijile lor, însă în ceea ce-i priveşte pe cei doi salvatori, acel chip răpit morţii îl vor avea tot timpul în suflet şi în minte, însoţit de un zâmbet interior de mulţumire, care doar oamenii care au salvat o viaţă ştiu cât de valoros este.