La 9 Martie, de Sfinții 40 de Mucenici, beiușenii au comemorat victimele sistemului concentraționar din România comunistă. Ceremonia comemorativă de la Monumentul foștilor deținuți politici a început cu intonarea Imnului Național de către Corul Asociației Avram Iancu Beiuș, după care preoții Marius Taichiș (greco-catolic) și Florin Popa (ortodox) au oficiat serviciul religios de pomenire a martirilor regimului totalitar comunist.

 

La eveniment au participat câțiva localnici, printre care profesorul Ulpiu-Traian Bodea, președintele filialei locale a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, doi urmași ai foștilor deținuți politici, Alexandru „Ducu” Luscan și Elena Papp, consilierul local Ioan Ojică, Viorel Ianc, președintele Asociației Avram Iancu Beiuș și Gabriel Ojică, președintele Asociației de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. După oficierea serviciului divin, profesorul Ulpiu-Traian Bodea și col. (r.) Ioan Ojică au rostit alocuțiuni în care au evocat bravura și demnitatea celor care au ales să se opună opresiunii bolșevice care, în anii ’50, cuprinsese România.

Ulpiu-Traian Bodea, președintele filialei beiușene a AFDPR, a început prin a explica asistenței motivul pentru care Monumentul foștilor deținuți politici a fost amplasat chiar vizavi de Colegiul Național „Samuil Vulcan”, acesta constând în aceea că renumita școală beiușeană a dat peste șaizeci de deținuți politici, profesori și elevi, printre aceștia numărându-se și domnia sa, pe atunci în vârstă de numai 15 ani. Distinsul vorbitor a precizat că, pe lângă vulcaniști, au fost arestate și câteva eleve ale Școlii Normale de Învățătoare, actualul Liceu Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș” Beiuș. Profesorul Ulpiu-Traian Bodea a subliniat apoi verticalitatea morală și patriotismul opozanților regimului comunist: „A devenit o tradiție întâlnirea noastră aici și este bine să ne amintim de oamenii aceștia, pentru că este o ciudățenie: niște oameni care au făcut închisoare au amintit, de fapt, că poporul nostru are demnitate în acei ani, când era foarte greu să-ți păstrezi demnitatea! Toți arestații de aici și, în general, toți cei arestați de comuniști – și aș vrea să fac o paranteză: nu există sat în zona Beiușului din care să nu fi fost arestați unul sau mai mulți; din satul meu, Săliște de Vașcău, de pildă, au fost arestați patru oameni – au avut de suferit din aceleași motive: au spus ceva împotriva comunismului sau împotriva prezenței trupelor sovietice în România la mulți ani după terminarea războiului. Era o modalitate prin care oamenii își exprimau demnitatea, revolta împotriva unor conducători care transformaseră țara noastră într-o colonie sovietică. [...] Au fost peste un milion de români care au trecut prin fața instanțelor tribunalelor militare și condamnați pentru fapte de natură politică. Astăzi, am rămas sub 40. Este dureros, dar oamenii aceștia nu trebuie uitați! Mulți au suferit enorm și mulți au murit fiind uciși fără condamnare la moarte”. La finalul evenimentului comemorativ, consilierul local Ioan Ojică, reprezentantul administrației locale, și-a exprimat recunoștința față de jertfa victimelor gulagului roșu, jertfă pe care stă demnitatea neamului nostru: „Am venit să cinstim memoria celor peste două sute de mii de deținuți politici care au murit în închisorile sau lagărele comuniste, care au cunoscut puterea bastonului Securității, precum și a urmașilor acestora, care și ei, astăzi, sunt din ce în ce mai puțini. Îi pomenim și pe cei deportați în Bărăgan, fiindcă deopotrivă au suferit, atât ei, cât și urmașii lor. Ne închinăm memoriei celor care nu mai sunt, iar celor care încă mai trăiesc le dorim sănătate și putere să ierte”.