DECESE

 

* "Şi cel fărădelege dacă se va întoarce de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut, cu viaţă va trăi şi nu va muri; toate nedreptăţile câte a săvârşit nu se vor mai pomeni!" (Ez. 18, 21).

EMERIC IAMBOR,

CORNELIA ŞUTEU,

MARIA NEDELCU,

GHIZELLA REDNIC,

DUMITRU MANGRA,

LUCREŢIA CSURSZAS,

NICOLAE CIARNĂU.

Dumnezeu să le mântuiască sufletele. ldiko Mavrodoglu, Servicii Funerare NON-STOP "LA CAPĂTUL DRUMULUI" S.R.L.

 

* S-a stins puţin câte puţin, sub privirile mele neputincioase, plecând dintre noi, fără să ne spună o vorbă. Va rămâne veşnic în sufletul meu plin de tristeţe şi de durere cel care a fost soţul meu,

prof. DUMITRU-VICTOR VAŞADI,

de 77 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi linişte. Înmormântarea are loc azi, 10 februarie 2010, ora 13.00, din Capela Frenţiu. Soţia Lenuţa.

 

* Un gând pios şi un ultim omagiu pentru cel care a fost un om deosebit,

prof. DUMITRU VAŞADI.

Dumnezeu să-l odihnească în pace. Sincere condoleanţe întregii familii. Prof. Liviu Popa. (1913)

 

* Absolvenţii Liceului Pedagogic Oradea, promoţia 1981, învăţători şi educatoare, aduc un ultim omagiu omului şi dascălului

prof. diriginte VICTOR VAŞADI.

Fie-i ţărâna uşoară. Condoleanţe familiei îndurerate. (1915)

 

* Întreaga noastră compasiune şi sincere condoleanţe familiei vărului şi unchiului nostru plecat în veşnicie,

prof. VICTOR VAŞADI.

Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Bicăzan Maria şi fiicele Cristina şi Adina cu familiile. (1918)

 

* Cu profundă durere sufletească ne despărţim de una dintre figurile luminoase ale şcolii bihorene, profesorul de vocaţie

VICTOR VAŞADI.

Sincere condoleanţe familiei îndoliate. Inspectorii şcolari şi metodiştii pentru învăţământul primar din cadrul IŞJ Bihor. (1925)

 

* Un ultim omagiu la trecerea în nefiinţă a dragului nostru cuscru,

prof. DUMITRU-VICTOR VAŞADI.

Fam. Gina şi Victor Bădoiu. (1924)

 

* Suntem alături de familiile Bădoiu şi Vancea, în marea durere pricinuită de moartea tatălui drag. Fam. Călin şi Luminiţa Ciugudean. (1928)

 

* Mă alătur durerii doamnei învăţătoare Vaşadi Elena şi a familiei ei, în aceste clipe grele când îl conduc pe ultimul drum pe iubitul lor soţ, părinte şi bunic,

prof. VICTOR VAŞADI.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace. Raita Teodora Laura cu întreaga familie.

 

* Când se stinge o lumânare o aprinzi, iar când se stinge o viaţă o plângi. Te plângem cu profundă durere şi din adâncul sufletului prieten de-o viaţă

prof. VICTOR VAŞADI.

Îţi dorim odihnă veşnică, om de mare omenie şi distins intelectual al satului Cihei. Celor rămaşi mângâiere şi mulţumiri pentru tot ce au făcut şi te-au îngrijit în ultimii ani de suferinţă şi dureri. Fam. Berinde Puiu. (1933)

 

* Împărtăşim durerea sufletească a familiei Vaşadi Victor, la plecarea în nefiinţă a iubitului nostru verişor,

prof. VICTOR VAŞADI.

Să-i fie ţărâna uşoară. Ne luăm rămas bun cu tristeţe de cel care cu nobleţea inimii ne-a însoţi copilăria, tinereţea, până la bătrâneţe. Norica şi familia. (1934)

 

* Deşi timpul a trecut, vom purta mereu în sufletele noastre amintirea distinsului profesor şi diriginte

VICTOR VAŞADI,

căruia îi aducem un ultim omagiu. Sincere condoleanţe, un gând de mângâiere şi compasiune familiei îndurerate. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Absolvenţii Liceului Pedagogic, promoţia 1969.

 

* Suntem alături de doamna învăţătoare, de familia ei şi de colegul nostru Vlad, în aceste momente triste când se despart de dragul lor tată, socru şi bunic,

prof. VICTOR VAŞADI.

Dumnezeu să-l odihnească în pace. Diriginta, părinţii şi elevii clasei a VIII-a A, de la Şcoala "N. Bălcescu" Oradea. (1949)

 

* Profund şi sincer întristaţi la despărţirea de cel care a fost

prof. VICTOR VAŞADI,

aducem un pios omagiu memoriei sale, ce va rămâne veşnic vie în amintirea miilor săi de discipoli. Imaginea sa rămâne una de referinţă în galeria de aur a celor mai reprezentativi slujitori ai învăţământului pedagogic din această parte de ţară, căpătând de-acum virtuţi de simbol. Adio, domnule profesor! Absolvenţii Liceului Pedagogic "Iosif Vulcan" Oradea, promoţia 1978, diriginte, prof. Boris Belicciu. (1956)

 

* Din şirul lung al vrednicilor dascăli din Bihor a mai căzut o stea... Sufletul bun şi credincios al colegului, vecinului şi prietenului nostru drag,

prof. VICTOR VAŞADI,

s-a ridicat la cer. Chipul său luminos şi zâmbitor rămâne veşnic în sufletele noastre. Tristeţea, lacrimile, regretul şi recunoştinţa multor generaţii de elevi îl însoţesc pe ultimul drum. Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa. Gânduri şi cuvinte creştineşti de mângâiere familiei îndurerate. Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată în veci. Fam. prof. Ciortin Augustin. (1972)

 

* O inimă bună a încetat să mai bată, lăsând în urmă lacrimi şi durere,

VIOREL CÂMPEAN,

de 78 de ani, din Ştei. Înmormântarea are loc în oraşul Ştei, azi, 10 februarie 2010. Ne luăm rămas bun pentru totdeauna. Chipul lui blând va rămâne veşnic în inimile noastre. Dumnezeu să-i aşeze sufletul de-a dreapta Sa. Fiica Doina cu soţul Cornel, nepoţii Corneliu şi Dan, fiica Monica cu soţul Romeo şi nepoţii Oana, Adrian, Paul. (1874)

 

* Cu adâncă durere în suflete, anunţăm decesul fiicei şi surorii noastre,

DOINA GURĂU.

Dumnezeu să-i aşeze sufletul de-a dreapta Sa. Înmormântarea are loc azi, 10 februarie 2010, ora 14.00, de la Capela Haşaş. Părinţii Ioan şi Floarea, fraţii Ioan şi Dorin. (1947)

 

* Suntem alături de familia fratelui Gurău Liviu, în momentele de grea durere pricinuită de despărţirea pentru totdeauna de draga lor,

DOINA GURĂU,

cea care le-a fost soţie şi mamă. Fam. Gurău Trăian. (1931)

 

* Un destin tragic a frânt viaţa unei soţii, mame şi fiice devotate familiei, doamna

DOINA GURĂU.

Ne alăturăm familiei greu încercate, rugându-l pe bunul Dumnezeu să le dea putere să treacă peste această încercare, iar doamnei

DOINA,

odihnă veşnică şi lină. Dormi în pace, suflet bun. Fam. Luci şi Vasile Pop. (1916)

 

* Un gând de alinare şi mângâiere pentru nepotul nostru Liviu Gurău, la pierderea soţiei dragi,

DOINA GURĂU.

Odihnească-se în pace. Fam. Hava Gheorghe, din Alba Iulia. (1920)

 

* La ceas de grea încercare suntem alături de familia Gurău Liviu, la marea durere pricinuită de trecerea în lumea umbrelor a soţiei şi mamei lor,

DOINA GURĂU.

Sincere condoleanţe. Familia Pintea. (1941)

 

* În aceste momente grele, suntem alături cu toată compasiunea de voi, dragii noştri Liviu şi Horică, la dureroasa despărţire de cea care a fost soţie şi mama voastră, draga noastră fină,

DOINA GURĂU.

Dumnezeu s-o odihnească în pace, iar pe cei rămaşi să-i mângâie. Naşii, familia Bota. (1940)

 

* Adresăm sincere condoleanţe familiei Gurău, acum când se despart de draga lor soţie şi mamă,

DOINA GURĂU,

Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Familia Zelina. (1921)

 

* Suntem alături de naşii noştri, familia Ianţa Ioan, din Picleu, acum când se despart de scumpa lor fiică,

DOINA.

Dormi în pace, suflet blând. Un ultim omagiu din partea finilor, familia Mal Teodor şi Sabina, din Oradea. (1927)

 

* Suntem alături de colegul nostru Gurău Liviu, la marea durere pricinuită de pierderea soţiei dragi,

DOINA GURĂU.

Sincere condoleanţe din partea colegilor Ionel şi Noemi. (1952)

 

* Un sincer gând de mângâiere, alinare sufletească şi întreaga noastră compasiune pentru colegul nostru prof. Liviu Gurău, în aceste clipe de grea încercare pricinuite de pierderea soţiei dragi. Dumnezeu s-o odihnească. Conducerea şcolii cu clasele I-VIII Ineu şi serviciul secretariat-contabilitate. (1953)

 

* Suntem alături de colegul nostru prof. Liviu Gurău, în aceste clipe dureroase, pricinuite de trecerea în nefiinţă a soţiei dragi. Sincere condoleanţe şi Dumnezeu s-o odihnească în pace. Colectivul de cadre didactice de la Şcoala cu clasele I-VIII Ineu. (1954)

 

*Suntem alături de voi, Liviu şi Horia, în aceste momente grele când vă despărţiţi de iubita voastră soţie şi mamă,

DOINA GURĂU.

Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Verişorul Gurău Ioan cu familia. (1955)

 

* În aceste clipe grele, suntem alături de colegul nostru, profesor Gurău Liviu, în marea durere pricinuită de despărţirea de soţia sa iubită. Dumnezeu s-o odihnească în pace. Familia Radu. (1966)

 

* Suntem alături de colegul nostru Ionel Paul, la trecerea în nefiinţă a tatălui său,

IOAN PAUL.

Colectivul S.C. CIAC S.A. (1922)

 

* Sincere condoleanţe familiei ing. Jurcuţa Ioan, în aceste momente de grea încercare pentru pierderea tatălui drag. Fam. prof. Dorel Şaitoş. (1938)

 

* Suntem alături de colegul nostru, ing. Jurcuţa Ioan, în aceste momente grele când se desparte de tatăl său drag. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Colegii de la C.T. "Traian Vuia" Oradea. (1937)

 

* În aceste momente grele şi pline de tristeţe, suntem alături de familia doamnei învăţătoare Rodica Jurcuţa, de la Şcoala nr. 11 Oradea, acum când se despart de bunul lor socru, tată şi bunic. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Elevii clasei a IV-a A împreună cu părinţii. (1939)

 

* Împărtăşim marea durere a familiei colegului nostru, ing. Marc Ioan şi Viorica Bulzan, în aceste clipe de grea încercare când se despart pentru totdeauna şi îl conduc pe ultimul său drum pe bunul lor tată şi socru,

IOAN BULZAN.

Fie ca bunul Dumnezeu să-i asigure odihnă veşnică printre aleşii Săi. Transmitem sincere condoleanţe familiei îndoliate. Fam. col. (r) Toma Constantin şi Bica Aurel. (1936)

 

* Un gând de mângâiere sufletească pentru tine, dragă Viorica, acum când te desparţi de iubitul tău tată,

IOAN BULZAN.

Sincere condoleanţe. Cornelia Lăzurean. (1959)

 

* Un gând de alinare şi mângâiere fostei colege Viorica Marc-Bulzan, acum când se desparte de bunul ei tată. Dumnezeu să-l odihnească. Învăţătorii de la Liceul Teoretic "Onisifor Ghibu". (1960)

 

* Împărtăşim durerea ta, dragă Viorica, acum când te desparţi de iubitul tău tată,

IOAN BULZAN.

Condoleanţe întregii familii. Dumnezeu să-l odihnească. Fostele colege Eva, Lucia şi Elena. (1961)

 

* Împărtăşim durerea colegului nostru, Popovici Alin, pricinuită de trecerea în nefiinţă a bunicii sale. Dumnezeu s-o odihnească în pace în lumea celor drepţi. Sincere condoleanţe. Colectivul S.C. Arabesque S.R.L. (1942)

 

* Flacăra vieţii s-a stins încet, asemeni lumânărilor care ard acum, împletindu-se cu regretele noastre. A plecat la bunul Dumnezeu vărul nostru,

PAVEL BOCHIŞ.

Sincere condoleanţe, linişte şi pace celor rămaşi. Fam. Ovidiu Tiurbe şi Nelu Nan. (1943)

 

* Suntem alături de vărul nostru Mihai Petrilă şi de familia lui, în aceste clipe grele ale despărţirii de mama sa dragă,

ANA PETRILĂ.

Dumnezeu s-o odihnească în pace. Maria Petrilă şi familia Simu. (1946)

 

* Cu adâncă durere în suflete, anunţăm trecerea la cele veşnice a iubitului nostru tată, socru şi bunic,

DUMITRU MANGRA,

la vârsta de 59 de ani. Înmormântarea va avea loc joi, 11 februarie 2010, ora 13.00, în loc. Rogoz. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Fiica Cristina, ginerele Ionică şi nepoţii Andreea şi Alexandru. (1963)

 

* Suntem alături de familia Durgheu, la pierderea grea a soţiei şi mamei dragi,

CARMEN DURGHEU.

Dumnezeu s-o odihnească în pace. Colectivul Grădiniţei 49 Oradea. (1964)

 

* Suntem alături de colega noastră Sanda Bădoiu, în aceste momente grele pricinuite de moartea tatălui său. Sincere condoleanţe. Colectivul Catedrei de Ştiinţe Economice de la Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea. (1965)

 

* Suntem alături de colega noastră prof. Sanda Bădoiu, în aceste momente grele pricinuite de trecerea în nefiinţă a tatălui său drag. Sincere condoleanţe. Colegii de la Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea. (1968)

 

* Sincere condoleanţe colegei prof. Sanda Bădoiu, în aceste momente când se desparte de tatăl său drag. Prof. Dorel Şaitoş. (1969)

 

* Sincere condoleanţe, profunda noastră compasiune colegei noastre, prof. Sanda Bădoiu, la trista despărţire de tatăl drag. Colegii de la Catedra de Limbi Moderne, Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea. (1970)

 

* Sunt alături de prietenii mei, Sanda şi Eugen Bădoiu, acum când se despart de tatăl şi socrul drag. Valentina. (1971)

 

COMEMORĂRI

 

* Azi se împlinesc 18 ani de când ne-a părăsit draga noastră mamă, soacră şi bunică,

FLOARE URSOI,

născută în Mărţihaz. Nu te vom uita niciodată. Dumnezeu să te odihnească în pace şi linişte. Fiica Magdalena, ginerele Gheorghe şi nepoata Gabriela. (1973)

 

* Păstrăm în sufletele noastre aceeaşi tristeţe şi durere ca în urmă cu 5 ani, când ne-am despărţit de soţul, tatăl şi bunicul nostru drag, cel care a fost

GAVRIL IVAN,

din Peştiş. Nu te vom uita niciodată. Familia îndurerată. (1867)

 

* GAVRIL-IOSIF SZABO

Un an de lacrimi şi de dor

Un gol imens necruţător

Un an în care n-am crezut

Că, dragă GABI, te-am pierdut.

Sunt vise-n care nu ne-apari,

Decât puţin şi apoi dispari,

Când ne trezim realizăm

Că ai plecat şi nu visăm.

Ziua de 10 februarie a fost şi va rămâne cea mai tristă zi din viaţa noastră. Un înger a zburat la cer, de acolo, de sus, ne veghează pe noi cei care l-am iubit. Dumnezeu te-a iubit mai mult decât noi, în ziua când ai plecat şi cerul s-a întunecat, la fel ca şi viaţa noastră. Dumnezeu să te odihnească în pace. Soţia Lenuţa, fiicele Gabriela şi Ramona, ginerii Laci şi Lajcsi, nepoţii Andrea şi David. (1871)

 

* Aceeaşi durere, însoţită de lacrimi şi mult dor retrăim acum la cinci ani de la despărţirea dureroasă de iubita noastră mamă, soacră şi bunică,

înv. VIORICA VIDICAN.

Chipul ei frumos, blând şi drag, va rămâne veşnic viu în sufletele noastre îndurerate. Bunul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veşnică în Împărăţia Sa, alături de iubitul nostru tată,

prof. PETRU VIDICAN,

decedat şi el în urmă cu aproape trei ani. S-au dus cei dragi nouă şi, totuşi, sunt cu noi, în sufletele noastre, în gânduri dragi şi în rugăciuni. Recunoştinţă celor care le vor dărui o clipă de aducere aminte. Nu vă vom uita niciodată. Fiicele Mirela cu soţul şi nepoata Monica, din Franţa, Ancuţa cu soţul şi nepotul Bogdan, din Timişoara. (1950)

 

* 10 februarie 2005, o zi plină de durere, tristeţe şi multe lacrimi, sentimente care nu se vor putea uita niciodată. Au trecut cinci ani de când ne-am despărţit pentru totdeauna de un suflet bun şi minunat al celei care a fost iubita noastră soră, cumnată şi mătuşă,

înv. VIORICA VIDICAN (MARIAN).

Pentru dragostea şi bunătatea cu care ne-a înconjurat o vom păstra veşnic în amintirea noastră. Dumnezeu s-o ierte şi să-i dea odihnă veşnică. Surorile Florica Marian şi Ileana Pop cu soţul, nepoţii Cosmin şi Nicu, cu soţiile. (1951)