DECESE

 

* „Noi nu suntem proprietarii bunurilor pământeşti, fiindcă nu le putem lua cu noi, în viaţa de dincolo, ne însoţesc numai faptele bune". (Sf. Ambrozie".)

GAVRIL MALINIŢESCU,

ILEANA VARGA,

ELENA MIHEŞ,

MARGARETA SZABO,

FLOARE ŞIMOCA,

FLOARE PETRICA,

FLORE RĂDAC,

ELISABETA NEGRUŢIU-MANYAK.

Condoleanţe familiilor îndoliate. Ildiko Mavrodoglu, Servicii Funerare Non Stop „La Capătul Drumului" S.R.L

 

* Cu inimile cernite de durere îi anunţăm pe cei care au cunoscut-o, că a trecut la cele veşnice, după o lungă suferinţă mama, bunica şi străbunica noastră,

prof. ECATERINA MATEAŞ,

de 90 de ani, din Cefa. Înmormântarea are loc azi, 19 octombrie 2011, ora 12.00, la Biserica Ortodoxă din Cefa. Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Fiul Nicolae Trandafir cu familia, din Sânnicolau Român. (1625)

 

* Aducem un ultim omagiu celei care a fost bunica şi străbunica noastră,

prof. ECATERINA MATEAŞ,

din Cefa. Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace. Nepoţii Nicoleta şi Elian împreuncă cu familiile lor, din Timişoara şi Oradea. (1626)

 

* Profund îndureraţi, deplângem moartea iubitei noastre mătuşi,

prof. ECATERINA MATEAŞ,

născută Hotea, din Cefa. A fost un om de aleasă omenie, care cu generozitate ne-a dăruit dragostea ei, ne-a fost sprijin la greu. În aceste momente de adâncă tristeţe, suntem alături de verişorii noştri, Puiu şi Cornelia, cu familiile lor. Dumnezeu s-o odihnească în pace. Nepoata Rodica cu soţul Traian Cicortaş. (1656)

 

* Triste şi grele sunt aceste clipe când ne luăm rămas bun de la iubita noastră mătuşă,

prof. ECATERINA MATEAŞ,

Dormi în pace suflet bun!. Nepoata Anuţa Hibăşcău cu familia, din Cefa. (1657)

 

* Cu durere în suflet şi lacrimi în ochi îmi iau rămas bun de la draga mea soţie,

ANA CMECIU,

de 74 de ani, din localitatea Sâmbăta. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică. Înmormântarea va avea loc joi, 20 octombrie 2011, ora 13.00, în loc. Sâmbăta de la nr. 252. Soţul Augustin Cmeciu. (1632)

 

* Nimic nu ne poate aduce mai multă durere, lacrimi şi un gol imens în inimile noastre decât pierderea dragei noastre mame, soacre şi bunici,

ANA CMECIU.

Fiica Florica Sturz, ginerele Ioan, nepoatele Ioana şi Amalia. (1633)

 

* Nimic şi nimeni nu poate şterge, durerea şi tristeţea ce s-a aşternut în inimile noastre, când un suflet blând şi iubitor s-a ridicat la ceruri, lăsând în urmă multă durere, tristeţe, dor şi lacrimi, buna noastră mamă, soacră şi bunică,

ANA CMECIU.

Fiica Marina Lezeu, ginerele Ionică şi nepoţii Raul şi Raluca. (1634)

 

* Suntem alături de vecinul nostru Cmeciu Augustin, la marea durere pricinuită de decesul celei mai dragi fiinţe,

ANA CMECIU,

(Nuşa). Cu durere în suflete transmitem condoleanţe familiei, fiicelor Marina şi Florica, ginerilor Ioan şi Nelu, nepoţilor Raul şi Raluca, Ioana şi Lia, pe care i-a iubit din toată inima. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică şi s-o odihnească în Împărăţia Sfântă Cerească. Fam. Diţiu Gheorghe şi Zoe. (1636)

 

* Suntem alături de colega noastră Adriana Constantinescu, la marea durere pricinuită de moartea tatălui drag. Din partea medicilor şcolari de medicină dentară din Oradea. (1622)

 

* Împărtăşim durerea doamnei dr. Olga Crişan, la despărţirea pentru veşnicie de fratele iubit

prof. GEORGE CONSTANTINESCU.

Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată. Familia dr. Lucia şi dr. ing. Nicolae Cucu. (1655)

 

* Cuvintele nu pot exprima marea noastră durere acum când ne despărţim de mama noastră, un suflet nobil şi cald,

MARIA POPA,

de 55 de ani, din Săud- Bihor. Bunătatea şi dragostea cu care ne-a înconjurat ne va urmări toată viaţa. Dumnezeu s-o odihnească. Înmormânatrea are loc joi, 20 octombrie 2011, ora 12.00 în satul Săud. Fiicele Alina, Amalia, Lenuţa cu familiile lor şi fiul Ghiţă. (1644)

 

* Copleşiţi de durere împărtăşim durerea sufletească a nepoţilor şi verişorilor noştri, acum când se despart de scumpa lor mamă, cumnata noastră,

MARIOARA POPA,

din Săud. Zâmbetul ei cald şi bunătatea ne-o va readuce mereu în gând. Fam. Sopota Viorel, Dana Duma cu familia şi Florin Sopota. (1645)

 

* Suntem alături de colegul nostru, domnul Biro Emeric şi de familia lui, la durerea pricinuită de trecerea în nefiinţă a soacrei, mamei şi bunicii dragi. Colegii de la Şcoala „Dimitrie Cantemir" Oradea. (1638)

 

* Suntem alături de familia

col. (r) GAVRIL MALINIŢESCU,

în momentele de grea încercare. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l aşeze în rândul drepţilor. Asociaţia Ofiţerilor în Rezervă şi Retragere din S.R.I. (1641)

 

* Împărtăşim durerea finilor noştri Mariana şi Costel, la pierderea socrului şi bunicului drag. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Fam. Ioan Piţ. (1648)

 

* Suntem alături de voi, Mariana şi Costel, la pierderea socrului şi bunicului drag. Sincere condoleanţe. Fam. Naghi şi Gabor. (1651)

 

* Suntem alături de colega noastră, Dumitraş Mariana, acum când îl conduce pe ultimul drum pe socrul drag. Sincere condoleanţe familiei îndoliate. Colegii din Compartimentul Achiziţii Publice, Compania de Apă Oradea. (1652)

 

* Suntem alături de colega noastră Marina Lezeu, acum când cu durere se desparte de draga ei mamă,

ANA CMECIU.

Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace alături de cei buni şi drepţi. Sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei îndoliate. Colectivul Secţiei neurochirurgie. (37)

 

* O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet bun s-a ridicat la cer, aproape de Dumnezeu, iar noi ne luăm rămas bun de la cel care a fost

prof. GEORGE CONSTANTINESCU.

Dumnezeu să-i mângâie pe soţia şi copiii lui. Dormi în pace. Fam. Mudura. (36)

 

* Un ultim şi pios omagiu în memoria celui care ne-a fost prieten,

GABI MALINITESCU.

Sincere condoleanţe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace. Sorin şi Elena. (40)

 

* Regretăm nespus de mult dispariţia prematură a colegului şi prietenului nostru,

col. (r) GAVRIL MALINITESCU,

om de mare valoare şi caracter. Sincere condoleanţe familiei îndoliate. Colegii de la ACMRR-SRI Bihor. (35)

 

* Cutremurat de moartea-i fulgerătoare, aduc pe această cale un ultim omagiu bunului meu prieten şi coleg,

GABI MALINITESCU.

Sincere condoleanţe familiei îndurerate. Avocat Ioan Cigan. (39)

 

COMEMORĂRI

 

* E aici şi totuşi nu e...

E aproape şi prea departe...

E în tot şi în toate,

E în sufletele noastre...

Îi vedem chipul, privirea-i blândă, îi auzim glasul binecuvântat, îi simţim paşii, îl aşteptăm, dar ...vine doar în visele noastre să ne dea mângâiere şi binecuvântare ca altădată. Sunt 8 ani de când e acolo, la Tatăl Ceresc şi ne este dor, dor nemărginit de el, de soţul şi tatăl nostru drag, fiul şi fratele nostru,

VASILE DEMIAN.

Dumnezeu să-i vegheze somnul liniştit. Îl vor păstra alături  în inimă şi-n gând: soţia şi copiii, mama şi sora cu familia. (1627)

 

* Azi se împlinesc 40 de zile de când tu, draga mea,

VERONICA FLORICA OLAH,

ai plecat din această lume.  Lumina ce-ai lăsat-o în sufletul meu mă face acum să desluşesc şi să dezleg incredibila poveste de dragoste a ultimilor zece ani de viaţă ai femeii în care ai fost întrupată. Cu tine în gând mă plimb, în nopţi de nesomn, prin celebre mănăstiri, pe creste de munţi şi defilee de ape, prin cetăţi medievale şi străzi înţesate de oameni, prin toate locurile pe unde împreună am presărat povestea noastră de iubire. Sus pe „Deal", locul ce împreună l-am numit „Raiul nostru", sub fulgerul brumei te plâng florile tale şi frunzele de catifea sângerie a cireşilor sub coroana cărora erai atât de fericită... În flacăra lumânărilor aprinse la parastasul de sfântă pomenire, slujit în marea biserică pe lângă care adesea împreună am trecut, am revăzut împreună cu familia toată, chipul tău blând, sufletul tău curat, generozitatea ta fără margini... O mie de ani de aş trăi nu-mi vor ajunge să-ţi mulţumesc pentru iubirea ta, pentru că ai existat... Rămâi veşnic vie în inima mea şi nemuritoare în paginile unei cărţi ce ai apucat s-o citeşti. În zilele de coşmar ale luptei cu nemiloasa boală, repetai mereu „a fost prea frumos să fie mai mult"... Dormi în pace, draga mea,

VERONICA FLORICA,

tu vei rămâne mereu

„FLORICA TATII"!

Mircea. (23)

 

* Trecerea timpului nu aduce uitarea, ci adânceşte dorul şi durerea din sufletul meu, acum la împlinirea a 14 ani de la despărţirea de dragul meu soţ,

IOAN VANCEA.

Vei rămâne mereu prezent în inima mea. Rog pe Bunul Dumnezeu să-ţi vegheze odihna veşnică. Recunoştinţă celor care-i vor păstra un moment de aducere aminte. Soţia Maria Vancea. (1646)

 

* Amintiri dragi, dor nestins şi durere imensă în suflete acum, la împlinirea a şase săptămâni de la decesul dragului nostru soţ, tată, socru şi bunic,

AUREL DĂRĂBAN.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i dea pacea şi odihna binemeritate. Cât ai trit te-am iubit nespus, cât vom trăi te vom plânge şi nu te vom uita. Profundă recunoştinţă celor care îi vor dărui o clipă de aducere aminte. Parastasul va avea loc sâmbătă, 22 octombrie 2011, ora 9.00, la Biserica Albastră. Soţia Ana şi fiii Mircea şi Sandu cu familiile. (1658)