Scrisoarea zilei După Dragobete, Mărţişor şi ziua de 8 martie, sărbători tradiţionale, întâmpinate cu multă bucurie de toate etniile şi vârstele, urmează 15 martie, ziua lui Kosuth Lajos, eveniment care nu a adus nici un bine românilor. Dimpotrivă... Mai trăiesc încă mulţi români originari din Ardealul de Nord, cotropit mişeleşte de către horthyşti în urma odiosului Diktat de la Viena, o amintire tristă pentru locuitorii acestei părţi de ţară. Pe timpul ocupaţiei horthyste, chiar şi în comunele unde nu locuiau unguri, românii erau obligaţi să participe la sărbătorirea lui Kosuth. Şi cu aceste ocazii, se urmărea maghiarizarea forţată a populaţiei româneşti în scopul schimbării artificiale a raportului demografic în favoarea ungurilor, promovând cel mai deşănţat naţionalism şi revizionism. Armata maghiară, jandarmeria, poliţia, formaţiunile paramilitare horthyste erau cu ochii pe populaţia românească, subjugată de legea forţei. Populaţia paşnică era obligată să execute ordinele Locuitorii satelor româneşti mărturisesc că de 15 martie, tineretul în special, dar şi cetăţenii de toate vârstele erau obligaţi să participe la serbări. Românii care nu participau erau urmăriţi şi, în scurt timp, urmau atrocităţile. După revoluţia din decembrie 1989, ne-am recâştigat libertatea de a gândi altfel. UDMR, la îndrumarea Budapestei, încearcă destabilizarea ţării, încercând obţinerea de privilegii pentru etnicii maghiari şi a autonomiei administrative locale pentru ţinutul secuiesc. Nu maghiarii de rând, care trăiesc paşnic, doresc autonomie, ci politicienii. Dar vorba proverbului: "Nu mor caii când vor câinii". Dacă guvernanţii vor face jocul UDMR, opinia publică internaţională îşi va da seama cum stau de fapt lucrurile. Să ne aducem aminte cum unii extremişti unguri îi determinau pe alţi alţi concetăţeni de-ai lor şi pe ţigani, în timpul evenimentelor de la Târgu Mureş, din Harghita (martie 1990) şi de la Covasna, să-i ucidă pe români şi să-i alunge din şcoli, ba mai mult, din localităţi. Se adresau românilor cu "büdös oláh" (român împuţit), provocau acţiuni antiromâneşti. Să înţelegeţi că existenţa vreunui partid organizat pe criterii etnice este imposibilă şi incompatibilă cu politica statului naţional român, că UDMR este vârful de lance al Budapestei împotriva României şi că ar trebui desfiinţat. De ce reprezentanţii celorlalte minorităţi vorbesc limba română, în timp ce unii maghiari nu o cunosc deloc? Răspunsul este simplu: pentru că nu vor. Românii au multe de spus despre răul pe care i l-au făcut ungurii de-a lungul istoriei. În timp ce noi avem la bază adevărul şi dreptatea, ei au minciuna şi fărădelegile. Ştim că nu le place să arătăm răul făcut de ei. Le-am sugera să-şi înfrângă pornirile necontrolate şi instinctele strămoşilor lor. Să ţină cont că pentru fărădelegile din timpul ocupaţiei horthyste Ungaria ar trebui judecată pentru genocid faţă de populaţia românească şi faţă de cea evreiască, în Transilvania de Nord, de Tribunalul Internaţional de la Haga, pentru a plăti despăgubiri. Ziua de 15 martie o vrem liniştită, fără husari mărşăluind pe străzile Oradiei, în care totuşi populaţia majoritară este cea românească. I-aţi lăsat pe udemerişti în casă, acum se urcă şi pe masă Ziua de 15 martie îi nelinişteşte pe români. Aşa vă trebuie, domnilor de la putere, i-aţi lăsat pe udemerişti în casă, acum se urcă şi pe masă, vă pun condiţii să le executaţi ordinele. E bine aşa, stimate domn prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu? Profitând de indulgenţa guvernelor aflate la putere minoritarii unguri beneficiază de nişte drepturi peste măsură faţă de ceea ce au în ţările vecine. Din legea retrocedărilor ei au reuşit să pună mâna pe o mare parte din pământuri, păduri, imobile, aşezăminte cultural-istorice, muzee etc. Cadastrul funciar din Ardeal după care se fac retrocedările a fost întocmit de către lănţarii grofilor habsburgi în anul 1877 cu schiţele de terenuri la scara topografică ungurească de 1: 2880. Pământurile, drumurile, potecile şi văile au rămas pe hărţi botezate în limba maghiară, căci specialiştii noştri nu au reuşit în decurs de 16 ani să întocmească hărţi româneşti. Ne mirăm că rudeniile grofilor bat pe la uşile arhivei statului, să identifice după aceste hărţi averile acestora, faţă de care statul român nu are nici o obligaţie de restituire, pentru că în anul 1920 au fost şterse orice obligaţii faţă de ei. Nu facem nici o greşeală, când afirmăm că UDMR consideră România vacă de muls. Bineînţeles că în aceste momente, când ungurii se văd ajutaţi de străini şi se simt foarte aproape de visul lui Şefan cel Sfânt sunt în stare să plătească străinilor oricât şi mai ales să le promită orice, numai ca să le facă jocul. Domnilor din UDMR, să nu mai încercaţi să provocaţi acţiuni antiromâneşti, să nu ne destabilizaţi ţara, pentru că noi, românii, suntem mulţi, dar nu proşti şi nu ne vom lăsa batjocoriţi. Ceea ce v-aţi pus în gând nu se poate realiza şi nu se va întâmpla niciodată (soha)!