Din capul locului trebuie precizat că nu există popoare care au doar calități și altele care au doar defecte. Există însă o diferență de cultură socială, de cultură a conviețuirii, care la noi s-a risipit și câtă a fost o dată, prin migrarea forțată de la sat la oraș, prin colectivizare și industrializare, forțate, în etapa anterioară și apoi prin furtuna morală postdecembristă.

​Ceea ce se întâmplă acum cu ieșirea Marii Britanii din Europa pornește de la un motiv întemeiat. Nimic nu se întâmplă accidental la acest nivel. Desigur, alegerea îi aparține poporului englez, iar din referendumul lor a reieșit că puțin peste jumătate dintre englezi și-au dorit desprinderea de europeni.

Chiar dacă, fiindcă suntem în plin sezon estival, s-ar putea crede că e penurie de subiecte, pare că doar mintea politicienilor s-a dus în vacanţă.

Deşi subiectul poate fi analizat la nivel naţional, mă limitez să-l punctez la nivelul judeţului nostru. Ultimele întâmplări, centrate mai ales pe cazul alegerii conducerii Consiliului Judeţean Bihor, ne oferă câteva mostre de comportament politic al filialelor locale ale marilor sau mai micilor partide politice din ţara noastră.

​Votul „Leave” care s-a răsturnat din urna britanică încă oscilează între patologie socială, instinct de conservare popular şi prostie crasă a politicienilor care l-au declanşat.

Într-adevăr e grea povara adevărului, deoarece adevărul nu iartă și nu menajează, iar dacă oricare are tăria de a se uita în fundul sufletului său va da peste multe mortăciuni care put urât.

Este evident că atunci când marea este liniștită poți pluti liniștit pe o plută, sau pe o saltea gonflabilă. Dacă marea se agită, ca să nu te îneci, ai nevoie de o barcă, cu cât mai neliniștită cu atât e nevoie de o barcă mai mare.

Povestea cu fuziunea dintre UNPR şi PNL a tulburat multe minţi zilele astea. N-au fost puţini liberalii care, poate din pricina caniculei, nu mai ştiau nici ei dacă se unesc cu oamenii lui Oprea ori ba. Până la urmă se pare că treaba se va face totuşi, o cere chiar „interesul naţional”. De fapt, se va face dacă va mai fi cu cine.

Omul a reuşit să pătrundă adânc în cunoaşterea microcosmosului şi macrocosmosului, dar la început de secol XXI n-a reuşit să amelioreze prea mult condiţia umană, în societate discrepanţele fiind tot mai mari.

​De câţiva ani buni nu trece un an în care să nu apară un articol care să aibă în centru formulări de tipul „o nouă pată de ruşine pe Universitatea din Oradea”.