Dacă, pentru a doua oară, Copos e urmărit penal din pricina unui plagiat, se pune întrebarea: Ponta cum de a scăpat?! * Apărătorul „interesului naţional”, fostul vice-premier Gabriel Oprea, i-a transformat pe agenţii de filaj ai MAI în clienţi ai saloanelor auto.

​Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională a Românei cu privire la Ordonanţa de Urgenţă prin care a fost modificată Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

​Procentul înjumătățit, mai rău decât decimarea, al absolvenților ce se prezintă la examenul de bacalaureat, de când acesta a devenit transparent, m-a întristat și i-a întristat pe toți oamenii preocupați de viața publică.

Adică fericit cel care dispune el singur de el însuşi. Una dintre ideile fundamentale care au făcut posibil progresul uluitor, în acceleraţie progresivă a omenirii, a fost ideea egalităţii naturale a indivizilor, ceea ce presupune independenţa lor totală.

Fostul şef al Fiscului sătmărean, Mircea Ardelean, păstra, în seiful din pivniţa casei, un carneţel în care şi-a notat conştiincios „cotizaţia” plătită politicienilor pentru a-şi păstra funcţia: materiale de campanie, plăţi la negru, lăutari, un televizor cu plasmă etc.

Cât de ticăloşi şi de lacomi pot ajunge oamenii încât să ajungă să dilueze dezinfectanţi folosiţi în sălile de operaţie. Cât de anchilozaţi într-o ticăloasă birocraţie pot ajunge instituţii de stat care trebuie să vegheze la sănătatea publică, încât să nu facă un singur control în 20 de ani la astfel de substanţe.

Surorile mele fac parte din generația plecată, cea mare a emigrat acum 14 ani, iar cea mică acum 9 ani. Doamne cum mai trec anii! Parcă ieri sora cea mare si cumnatul meu, împreună cu cei patru copii, au fost duși la aeroportul din Budapesta, via Toronto.

A început bâlciul! Suntem în primele zile de campanie pentru locale. Dar, din pricina noilor reglementări electorale, s-ar putea ca, de data asta, să nici nu băgaţi de seamă. E clar, noua lege a fost gândită împotriva poporului. Nu tu un mic, nici măcar o găleată, un kil de ceva... Nimic, numa’ vorbă goală.

​Mă servesc de amintire, de această formă afectivă a memoriei, după cum este definită de Kierkegaard, dar atât de dragă mie, cu toate imperfecţiunile ei. Argumentul, motivul esenţial, care impune acest demers, alcătuit din fapte şi reflecţii, realităţi sociale şi politice, confruntări şi dispute, istorie şi memorii, idei platonice sau arhetipuri închipuite, cu sau fără relevanţă admiţând chiar că sunt o plăsmuire mitică, dar mai aproape de adevăr, au fost determinante.

Iată singurul principiu care asigură performanţa. Adică, orice ai decis să faci, să consideri ca miza este pe viaţă şi pe moarte, implicându-te ca atare în realizarea obiectivului ca şi cum de acel obiectiv depinde viaţa ta.