Cârmuitorii se joacă fără încetare cu viețile oamenilor. Va fi pace pe Terra sau se va semăna groază și moarte?

 

La originea lumii, deci și a vieții, este Dumnezeu-Demiurgul, cauza primă a Universului, astfel că, din moment ce viața ne este dată de Dumnezeu, nimeni nu are dreptul să ne-o ia, numai Creatorul ei. Nimeni nu are dreptul să ucidă.

 Atunci când omul ucide, el devine o fiară lipsită de sensibilitate și de afecțiune, gravitatea faptelor sale fiind mult mai mare atunci când sunt deliberate, adică atunci când sunt luate în cunoștință de cauză, cu bună știință. În istorie au existat numeroase asasinate făcute în urma unor acte deliberate ale unor cârmuitori, care au declanșat războaie cu consecințe crude, în care au fost uciși milioane de oameni nevinovați, numai pentru a-și satisface orgoliile și capriciile, dar și pofta de cucerire de noi teritorii și bogății.

Orgoliul, ambiția prostească, ura, agresivitatea, orice gest sau gând negativ sunt dăunătoare pentru noi, astfel că vom culege ceea ce am semănat. Invers, actele și acțiunile pozitive au o reflectare benefică asupra oamenilor, îndemându-i la iubire, generozitate, altruism, la respect și la concentrarea minții numai pe gânduri și acțiuni pozitive.

Împlinirea omului este condiționată de acțiunile care vizează binele semenilor, ceea ce înseamnă că este nevoie de o concentrare a eforturilor pozitive ale omenirii pentru crearea unor forțe favorabile unui destin fericit. Dar dacă toată zgura instinctelor defulate, orgoliile și ambițiile meschine ale unor cârmuitori ai lumii se vor extinde, atunci viața noastră este într-un mare pericol.

Niciodată nu s-a pus problema ca acum: ori, ori. Ori ne schimbăm radical comportamentul, ori dipărem! Pentru potopul din vremea lui Noe s-a găsit o barcă și un munte, dar când se va aprinde toată planeta, unde ne vom mai ascunde?  Dacă tiranii ar fi striviți la timp, n-ar mai face atâtea rele. Din păcate, întreaga istorie a omenirii este o istorie a luptelor, a războaielor, a crimelor, a dramelor și a suferințelor. Oare va merge un nou ciclu de suferințe sau se va cerne o rază de lumină și omenirea va găsi calea unei meniri normale și nu se va lăsa imobilizată în cătușele unor evenimente nefaste, distrugătoare? Dacă s-ar realiza că războiul înseamnă propria noastră moarte, poate că s-ar face totul ca să nu mai existe războaie. Dar, din păcate, primează interesele unor țări, conducători sau grupuri, care inventează pretexte ca să declanșeze războaie, ignorând dezastrele ce rămân în urma lor și milioanele de vieți ucise prin folosirea unor arme din ce în ce mai diversificate, perfecționate și cu o putere de distrugere tot mai mare.

Din păcate, la proliferarea și perfecționarea continuă a armelor de distrugere în masă și-au adus și încă își aduc și astăzi contribuția mari oameni de știință, care lucrează în „laboratoarele morții”, iar alte armate de oameni lucrează la foc continuu la producerea acestora în cantități din ce în ce mai mari și cu o putere de distrugere tot mai mare.

Astăzi sunt prea multe conflicte în lume, pentru ca omenirea întreagă să nu fie îngrijorată, mai ales că această cursă nebună a înarmărilor nu dă semne că s-ar opri, căci instinctele agresive ale unor cârmuitori îi împing pe aceștia să se joace de-a războiul. Sensul vieții nu este de a distruge, ci de a construi, astfel că ceea ce au zidit unii să nu pustiască alții.

Destinele omenirii sunt în mâinile cărmuitorilor care au obligația de a nu permite să se prăbușească edificiul uman. Ei au obligația să se așeze la masa tratativelor, până când „butoiul cu pulbere” nu va arunca în aer întreaga planetă, cu tot ce a înzestrat-o Dumnezeu, căci nimeni nu va scăpa cu viață, chiar dacă se va adăposti în cele mai speciale buncăre.  

Ambițiile egoiste și pătimașe, scăpate de sub controlul moralei, îi împing pe unii conducători să ia decizii hazardate, ajungând cu gâtul în laț și nu mai pot da înapoi. Rațiunea și discernământul trebuie să învingă. Marea mașinărie de război, care tulbură liniștea și pacea omenirii, trebuie suprimată urgent! Cârmuitorii lumii trebuie să înțeleagă că nu se pot juca la infinit cu viețile oamenilor, că nu se pot juca cu focul, căci s-ar putea ca și ei să fie cuprinși de flăcări. Viitorul omenirii prețuiește mai mult decât capriciile celor care încă mai cred că au asupra oamenilor drept de viață și de moarte. Cine ucide astăzi s-ar putea să-i vină rândul mâine. Locul forței trebuie luat de omenie și de înțelepciune. Înțeleptul urmează calea celor mulți și atrage lumea de partea sa.