Anticorupţia a murit neîmpărtăşită şi nespovedită cu dosarele pe piept. Pe cadavrul ei au şi început să crească viguroase achitările marilor mafioţi, gen Iacobov, neurmăririle penale ale hoţilor aleşi ai neamului. Năstase e în plin avânt spre o nouă candidatură la Cotroceni, face misto pe blog de Băsescu şi deschide larg termopanele să-i revadă prostimea Zambaccianul. Iliescu a preluat iar hăţurile şi îl pune la colţ pe Liiceanu, "licheaua care perturbă ordinea din ţară". Tăriceanu îşi râde în papionul împrumutat de la Geoană. A reuşit, e de patru ani la guvernare! Rezultatul? Populaţia e împărţită acum între scârbă şi indiferenţă.

Achitarea lui Corneliu Iacobov, acel "cap al hidrei mafiote", cum striga agitat Băsescu prin 2004, deschide glorios o nouă epocă: post-anticorupţia. Semnalul dat de magistraţi e limpede, furaţi băieţi că noi vă achităm. A inţeles-o clasa politică, opinia publică, procurorii şi, sunt convinsă, chiar şi Traian Băsescu. De acum înainte poate începe reabilitarea, revenirea în fruntea bucatelor de partid şi stat. Dezlegarea la ciolanul victimizării s-a produs.
"Corneliu Iacobov a fost hărţuit, s-a încercat demonizarea lui, iar acum este într-o situaţie în care vrea să spună ceva şi pe plan politic", a grăit Năstase, cel care a patentat chestiunea mai devreme şi ştie din propria experienţă cum să-i bătătorească drumul. Baieţi, nu vă jenaţi, naţia indiferentă şi lehămisită vă aşteaptă!
Iacobov şi Năstase sunt cele două simboluri ale eşecului agitaţiei de doi ani, numită lupta împotriva corupţiei. Ei nu doar că vor reveni în prim plan, dar vor fi mai obraznici, mai hotărâţi să ducă restauraţia până la un glorios final. Proverbiala aroganţă a lui Năstase a căpătat noile valenţe ale tupeului frustrat. Limbajul i-a devenit mai apasat, glumiţele mai vulgare, în ton cu noul trend, iar pohta de putere mai dezinhibată.
Iliescu e şi el pe cai mari, se simte, pe bună dreptate, ca în anii '90, gata să facă şi desfacă alianţe şi partide, să dea verdicte, să aducă liniştea. "Băsescu e un idiot, Liiceanu o lichea care tulbură ordinea din ţară, corupţia o halucinaţie", iată doar câteva din ultimele sale mesaje către patrie şi popor. Cine şi-ar fi imaginat în 2005 că bătrânul bolşevic, căruia i se cerea urgent pensionarea şi inculparea va avea o asemenea revenire?

Încă nu a trecut suficient timp pentru a putea găsi explicaţiile fenomenului, epoca post-corupţie fiind doar la începutul ei. Cu certitudine se poate spune însă că eşecul se datorează alianţei celor 322, care după referendum a înţeles un lucru clar şi esenţial: dacă nu reuşeşte să anihileze dosariada şi anticorupţia va ieşi din joc. Miza era supravieţuirea politică. A reuşit cu brio.
Profitând de oboseala, dezgustul şi teama de acuzele de pro-băsescism ale părţii active a societăţii civile şi intelectualităţii, încurajaţi de tăcerea suspectă a PD-L, lichelele politice au fraternizat şi s-au pus în slujba acestui scop, după un program gândit parcă de direcţia de propagandă şi dezinformare a Securităţii şi PCR. Cabinetul Tăriceanu, cu vârful de lance Chiuariu, PNL, prin Nicolai, Olteanu, Haşotti şi Antonescu, PSD, prin Geoană, Iliescu, Năstase şi Mitrea, ajutaţi de Voiculescu, Andon, Bolcaş şi mulţi alţi 322-işti, au reuşit ca într-un an de zile să omoare anticorupţia. Să reinstaureze scârba. Două televiziuni şi nişte tonomaţi au lucrat la îmbălsămare.
Nu vom avea prea curând parte de "lichelele eterne" ale lui Liiceanu, asta e clar. Pentru că Licheaua a adulmecat la timp primejdia şi s-a pus pe restauraţie. Ea trebuie finalizată până la alegerile generale. Alegerile o pot doar domoli, nu şi opri.