Există reguli sociale şi politice simple, precum şi gesturi politice, aparent fără un rol esenţial, dar care pe termen lung schimbă complet evoluţia socială şi istorică a unui popor. Dau nişte exemple. O regulă stupidă, rotativă, prezidenţială, a făcut posibilă dezmembrarea fostei Iugoslavii, dezmembrare scăldată în sânge, generând ură între sârbii de trei religii, ură care va deveni seculară.

O lipsă de regulă elementară a nenorocit evoluţia istorică a principatelor române. A fost lipsa unei reguli privind succesiunea la domnire fără regula care funcţionează deja în absolut toate celelalte state ale vremii, în principatele române rămase cu democraţia boierească, prin care domnul era ales de boieri, s-a deschis poarta clicilor familiale, partidelor etc. Acestea se luptau între ele şi apelau la ajutorul otomanilor. Acest mecanism a dus la înrobirea tot mai adâncă a principatelor române, care din vasale au sfârşit a fi de facto provincii ale imperiului otoman, principatelor rămânându-le doar pe hârtie statutul de vasale. O regulă de succesiune ar fi păstrat statutul de vasalitate în înţelesul lui de atunci şi nu ar fi permis mărirea din propria iniţiativă a clicilor boiereşti haraciul. De asemenea ar fi putut oferi de-a lungul secolelor şansa ca prin uniune dinastică (aşa cum s-a întâmplat în Spania) cele două principate să se unească. Alta ne-ar fi fost istoria. Gestul de sacrificiu a lui Brâncoveanu ne-a ferit de a ajunge un popor musulman. Dacă el s-ar fi islamizat, l-ar fi urmat sub presiune boierii, apoi poporul (peştele de la cap se împute!).

Alt exemplu. În bătălia de la Muntele Alb, dintre catolici şi reformaţi, a fost decimată întreaga aristocraţie cehă. Cehia ar fi putut fi statul care să dea tonul în centrul Europei. Prin acea pierdere nu şi-a mai revenit niciodată. Astăzi, aristocraţii secolului XXI sunt intelectualii. Faceţi paralele. Şi cum să ne întoarcem la titlu. Are societatea românească asemenea bombe în casă? Prima şi cea mai periculoasă este clientelismul politic. Numirea în funcţii de decizie, vorba lui Năstase, "de la ministru la femeie de serviciu", doar folosind criteriul înregimentării politice, înseamnă alungarea tuturor valorilor din ţară care văd că, dacă nu se prostituează politic, nu mai au nici o şansă. De altfel aşa-zisele partide nu sunt decât o cale instituţionalizată de parvenitism social. Nu tinerii cei mai inteligenţi se înregimentează politic, ci doar cei care vor să parvină social, ştiind că nu au alte atuuri. Se produce astfel o selecţie de nonvalori care vor să conducă societatea. Şi nu există om mai toxic social decât prostul care crede că este deştept. A doua bombă socială este lipsa investiţiilor. Oricâte inginerii fiscale, sau de altă natură, ar încerca orice guvern, ţara nu poate fi scoasă din sărăcie (cu toate aspectele: sanitare, de învăţământ, de pensii, de apărare etc...) decât prin crearea de locuri de muncă, ceea ce înseamnă investiţii. Altfel, românii vor lucra pentru alţii îmbogăţindu-i, vor lua un salariu de scalv, pe care îl vor cheltui în continuare cumpărând produsele altora, vândute prin magazinele altora. Cu ce rămân românii? Cu degetul în gură, ca să nu mă exprim urât. Guvernanţii ori sunt inconştienţi prin prostie, ori urăsc acest popor. Lipsa investiţiilor înseamnă sărăcie şi împrăştierea românilor în lume. "Nici o problemă, ne spun guvernanţii, se înmulţesc romii!" Ce relaţii au aceşti guvernanţi cu poporul român? O altă boală socială românească este abuzul administrativ grosolan. Ca să mişti un pas, ca să iniţiezi ceva, sunt necesare zeci şi zeci de avize, cele mai multe absolut inutile, unele chiar hilare. Nu trebuiesc date exemple, fiecare le are, în toate compartimentele vieţii sociale. Singurul lor scop este belirea cetăţeanului, hrănind astfel o birocraţie stufoasă care îşi inventează roluri, necesităţi etc... pentru a mai hrăni un protejat. Aspectul ridicol, sau dacă vreţi tragic, este faptul că fiecare contribuie cu iniţiative de abuz administrativ la locul lui de muncă, nerealizând că este contributor la generarea unui sistem sufocant căruia şi el îi cade pradă la un moment dat, nu realizează că fiecare îşi construieşte propria capcană. Şi în fine, nu ultima boală socială, dar încă o bombă pe termen lung, este lobby-ul necontrolat de nici o lege şi nici o regulă, nesupravegheată de nimeni, la toate nivelele. Dacă romii au putut introduce intermediat în parlament un proiect de lege care să amnistieze profesioniştii buzunarelor, spargerilor şi a altor meserii de acest gen, putând mobiliza atunci parlamentarii, vă rog să vă închipuiţi ce se petrece la nivele mai inferioare: guvern, judeţe, primării etc., prin lobby- uri politice, lobby-uri de cumetrii economice, prin lobby-uri de tot felul de altfel de cumetrii etc. Excepţiile confirmă regula! Lobby-uri există în toată lumea, dar ele sunt controlate legislativ şi moral, supravegheate cu stricteţe. La noi instituţia lobby-ului nu are nici o regulă şi este total pervertită, cea ce exclude rezolvarea oricărui interes general, cancerizând societatea. O societate în care interesul general este în remorca interesului mafiot va ajuge întotdeauna la faliment. Ei! Dacă am avea jurişti care să ştie şi altceva decât să-şi dea salarii din buzunarele amărâţilor..., dar parcă vorbeam de lobby-uri, nu de salarii.