Deşi "scrisoarea celor opt" şi-a găsit locul pe care îl bine merită - coşul de gunoi al istoriei lichelismului în politică - motivele care i-au determinat pe semnatarii ei să se asocieze în vederea săvârşirii de mojicii sunt departe de a fi elucidate. Nu puţini au fost cei care m-au sfătuit, prieteneşte, să-mi bag minţile în cap ca să nu fie nevoit să mi le bage, cu ranga, vreun ucrainean legitimat la nu ştiu care club sportiv orădean. Dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc, sunt gata să-l accept, fie şi pentru a demonstra că nici unul dintre jălbarii administraţiei publice locale şi judeţene care şi-au descoperit veleităţi de grămătici nu au învăţat nimic din "scandalul Csibi Istvan", care a aruncat în aer mafia politico-administrativă dintr-un judeţ secuiesc... În coloanele cotidianului nostru au fost relatate, nu o dată, "faptele de vitejie" ale aleşilor locali în lupta la baionetă pe care o duc în fiecare zi cu tortul bugetelor publice, din care felii impresionante au fost tăiate şi servite pe tavă, în nume propriu sau în numele propriilor acoliţi, de mai marii zilei. Primim la redacţie scrisori şi telefoane de la cititori, care sunt nedumeriţi, revoltaţi şi înspăimântaţi, deopotrivă. Oamenii nu pot înţelege cum este posibil ca nişte indivizi mediocri, care până la maturitate nu au absolvit decât o şcoală profesională, să se transforme peste noapte în politicieni cu ştaif, să jongleze miliarde de lei din bani publici prin încregătura de firme pe care o patronează, să se bată pe pântec cu miniştri, ambasadori, şefi de state şi de guverne. Să nu fiu înţeles greşit. Am tot respectul pentru tinerii care văd în învăţământul profesional o alternativă viabilă pentru o carieră de succes. Este păcat, însă, că s-a împământenit ideea că de pe băncile şcolilor de meserii ies în lume jumătăţi de oameni, fără perspectivă. Chiar şeful Inspectoratului şcolar judeţean îmi relata, indignat, o replică primită în vară de la un grup de părinţi ai căror copii nu au întrunit criteriile de eligibilitate pentru a fi repartizaţi la liceele de elită orădene la care au optat iniţial: "Cum să ne înscriem copiii la şcoala de ucenici? Vreţi să-i nenorocim?". În locul inspectorului-şef, le-aş fi răspuns cu spontaneitate, că de pe băncile şcolilor de ucenici s-au ridicat oameni mari şi aş fi dat exemplul celor care astăzi nu numai că sunt prosperi oameni de afaceri dar mai şi conduc prefecturi sau consilii judeţene. Lăsând gluma la o parte, este de neconceput cum s-au putut strecura atât de mulţi impostori în clasa politică. Efectele acestei "transhumanţe" sunt la fel de nocive pentru alegători ca şi pentru comunitatea pe care aceştia o reprezintă iar ziariştii, din nefericire tot mai puţini, care îndrăznesc să strige în gura mare: "Împăratul e gol!" sunt repede anatemaţi şi puşi la stâlpul infamiei: "Chiar aşa, cum îţi permiţi tu, un mucos de gazetar cu doar 14 ani experienţă în presă, să mă tragi de halat pe mine, ditamai depanatorul radio-TV, acuzându-mă în limba română că nu sunt în stare să conduc în limba maghiară şi judeţul şi cele zece firme ale mele spre prosperitate?!" "Cum îndrăzneşti, canalie, să mă suspectezi de impostură pe mine, care am fost ziua frezor fruntaş iar noapte buchiseam la lumina frigiderului dreptul roman sau romanul drept, că camdeodată nu-mi amintesc prea bine, vrei să vorbesc cu naşu` lu` fi-miu să-ţi mute falca la spate ?! "Ce, ţi s-a urcat şefia la cap, unde te crezi, scrii ce vrei tu în ziarul lui Micula!? Pe vremea când eram eu instructor la UTC, presa era presă, tovarăşe. Păcat că nu te cunoşteam pe atunci, canalul te mânca, ascultă-mă pe mine!" "Scrisoarea celor opt" a avut însă şi partea ei bună, pentru că ne-a oferit pentru prima dată dovada că reprezentanţi ai unor partide care îşi împart între ei de ani de zile funcţiile în administraţia publică locală, considerându-se beneficiari pe veci ai acestor portofolii, ameninţă că vor trece la represalii împotriva celor care nu vor consimţi să încalce Constituţia României şi să adopte "legea tăcerii" în legătură cu neregulile din administraţia publică locală şi judeţeană. Suntem curioşi dacă iluştrii ei semnatari ştiu că acest tip de atitudine a fost aspru criticat de Parlamentul European atunci când s-a votat ultimul raport de ţară. Sau uită că trustul din care facem parte este cel mai mare angajator privat şi contribuabil al judeţului, deci principalul furnizor al banilor publici. Şi atunci de ce să nu fie firească şi legitimă preocuparea noastră faţă de modul în care aceşti bani sunt administraţi şi se cheltuiesc, cu atât mai mult cu cât reactia coalizată a unor lideri politici locali demonstrează că efortul nostru nu este zadarnic? Chiar dacă asocierea în vederea săvârşirii de mojicii nu este prevăzută şi pedepsită explicit în Codul penal, şantajul şi ameninţarea proferate de semnatarii scrisorii nu pot rămâne nesancţionate. Cu atât mai mult cu cât, sub protecţia anonimatului, pentru a nu fi catalogat de ceilalţi ca "spărgător de grevă", unul dintre semnatari ne-a declarat că presiunile pentru semnarea acestei inedite scrisori au fost făcute de liderii unui grup de interese care a intrat în combinaţie cu câţiva şefi ai administraţiei locale şi care se simte deranjat de unele dezvăluiri din presa fraţilor Micula. "Aţi văzut că o bună parte dintre cei opt semnatari sunt făcuţi troacă de porci şi în alte ziare, dar tac şi nu scot o vorbă. Acolo este teatrul lor de luptă, se răfuiesc între ei pentru a-şi dovedi unul altuia care-i mai tare. Să nu credeţi că între ei există armonie. Banul public atrage interese diverse. Există pace doar atunci când se sprijină reciproc pentru a-şi împărţi ciolanul şi se unesc doar când în această combinaţie intră un intrus pe care nu-l pot controla. Cu ceilalţi ziarişti, treaba este simplă, pentru că ziarele lor sunt dependente de reclamă. Dai mai mult, ai închis gura ziarului. La trustul fraţilor Micula, treaba e un pic mai complicată, ăştia au bani şi nu-i interesează reclama. N-au cum să-i cumpere şi nici nu pot împărţi cu ei nimic, pentru că sunt dificili şi orgolioşi. Atunci s-a ales calea declaraţiei publice, pentru ca ziariştilor să le scadă credibilitatea". Cine sunt liderii grupului de interese care a intrat în combinaţie cu şefi ai administraţiei locale sperăm să aflăm cât mai curând de la organele abilitate ale statului de drept. Sau este nevoie de un nou "scandal Csibi Istvan" ca oamenii legii să pună, naibii, mâna pe drujbă şi să reteze craca pe care s-a cocoţat mafia politico-administrativă pentru a ronţăi nestingherită de nimeni din caşcavalul banilor publici ca din telemeaua de la stâna proprie...